Aplicarea Dreptului Internațional Umanitar în Combaterea Terorismului și a Crimei Organizate Transfrontaliere

The terrorism has become in our days one of the most grave dangers towards national, regional and international security. UN’s Secretary General, Kofi Annan, defines it: “The terrorists who attacked the United States of America on September 11th were aiming against a country, but they managed to hurt an entire planet. Practically, the attack was against the entire humanity…”. The evolving role of international organizations (UN, OSCE, EU) since the Cold War has been highlighted by their involvement, among other activities, in conflict prevention and, in case of conflict escalation, in negotiations among warring parties in accordance with international laws and regulations. The salient features of the military operations conducted under the mandate of these institutions are: their consistency with the UN Charter, unambiguos mandates, clear Rules of Engagement (ROE), uninterrupted cooperation among participating forces and their ceasure once conflicting parties have reinstated the rule of law and compliance with democratic principles and human rights and freedoms.

Barometrul lumii în care trãim – mondializarea, acţiunea umanitarã şi terorismul. consideraţii generale asupra terorismului şi a crimei organizate transfrontaliere

Lumea în care trãim, lumea începutului de veac XXI, indicã o înrãutãţire a climatului politic, social, economic şi militar şi o creştere accentuatã a gradului de insecuritate globalã precum şi o marcantã tendinţã spre grave şi larg rãspândite violãri ale dreptului internaţional umanitar.La început de mileniu, întreaga comunitate internaţională a intrat într-o nouă fază a evoluţiei sale, marcată de coexistenţa şi confruntarea unor tendinţe majore pozitive cu altele generatoare de pericole şi ameninţări grave. Mediul de securitate internaţional se află într-o continuă şi rapidă schimbare. Evoluţia mediului de securitate este dinamică şi complexă. În această lume complexă, dinamică şi turbulentă, confruntarea principală se poartă între valori fundamental diferite, între democraţie şi totalitarism, şi este determinată de agresiunea majoră a terorismului internaţional de origine extremist-religioasă, structurat în reţele transfrontaliere, îndreptate împotriva statelor democratice.

La toate acestea se adaugă criza din zona Golfului şi din Asia Centrală, denunţarea de către Coreea de Nord a Tratatului de neproliferare a armelor nucleare - în scopul derulării în continuare a testelor nucleare, tensiunile în creştere dintre India şi Pakistan – ţări posesoare de armament nuclear, efectele crimei organizate şi ale sărăciei, precum şi declaraţiile Federaţiei Ruse referitoare la denunţarea Tratatului privind Forţele Convenţionale în Europa (CFE), la instalarea, în Europa, a scutului anti-rachetă american şi extinderea NATO în zona CSI. Relaţiile internaţionale îşi pierd caracterul tradiţional. Ameninţările sunt din ce în ce mai deteritorializate, deoarece revendicările teritoriale nu mai sunt un instrument al politicii externe a statelor, ci al grupărilor etnice locale adesea enclavizate şi provin cu precădere de la ceea ce unii analişti denumesc state "eşuate" sau "slabe", state care au pierdut controlul asupra activităţilor criminale de pe teritoriile proprii. Ameninţările non-clasice la adresa securităţii - acţiunile teroriste, crima organizată, fundamentalismul religios, traficul de droguri, epidemiile etc.- sunt manifestări grave ale secolului XX.

Drepturile omului şi dreptul internaíonal umnanitar sunt departe de a fi universal recunoscute ca principp inderogabile ale comunitãţii internaţionale. O dovedesc dezastrele umanitare din anii ’90 şi gravele violãri ale principiilor umanitare.” . Expresiile „mondializare” sau „globalizare”, cel mai des folosite astãzi, definesc o doctrinã liberalã, ba chiar ultra – liberalã, cu scopul de a face din planetã o singrã mare piaţã. În fapt, problemele cu care se confruntã omenirea la acest început de secol şi de mileniu sunt de o gravitate nemaiîntâlnitã pânã în prezent: violenţã generalizatã şi criminalã, protecţie umanitarã diminuatã, în multe situaţii pânã la inexistenţã. Omul a inventat arme capabile sã distrugã umanitatea. Marile societãţi economice nu cunosc frontiere. Problemele migraţiilor masive, a criminalitãţii organizate transfrontaliere-inclusiv reţelele teroriste, nu mai pot sã se rezume la nivelul individual al fiecãrui stat.

Generic vorbind, evenimentele din septembrie 2001, precum şi cele ulterioare au scos în evidenţă că neoterorismul a atins un nivel de periculozitate extremă. Sunt necesare acţiuni conjugate şi complexe pentru contracararea acestuia, prin noi metode de evaluare a riscurilor, ameninţărilor şi vulnerabilităţilor, construirea capabilităţilor adecvate de acţiune şi adoptarea unor forme şi procedee de acţiune eficace şi eficiente. Lupta cu terorismul implică o nouă configurare a efortului militar, o nouă dimensionare a spaţiului de confruntare, precum şi o nouă abordare strategică şi doctrinară.

În aceastã perspectivã, problemele pe care dorim sã le prezentãm succint în continuare sunt aplicarea dreptului internaţional umanitar în „acţiuni militare de urgenţã” şi influenţa terorismului şi crimei organizate transfrontaliere asupra respectãrii principiilor acestuia. Lumea începutului de veac 21 este confruntatã cu douã mari valuri de violenţã, nemaicunoscute pânã acum – una militarã şi alta criminalã. Fiecare dintre ele depãşeşte în cruzime şi amploare tot ceea ce s-a întâmplat în secolul trecut, care a fost considerat cea mai sângeroasã perioadã din întreaga istorie a omenirii.

Apariţia de noi conflicte armate şi schimbarea tipologiei acestora

Lumea începutului de veac şi mileniu înregistrează o înrăutăţire a climatului militar şi umanitar, o accentuată tendinţă spre grave şi largi violări ale dreptului internaţional umanitar şi ale drepturilor omului ce se traduc printr-o violenţă generalizată şi criminală. Ultimul deceniu al secolului al XX-lea a consemnat o deplasare a conflictului internaţional spre cel neinternaţional. Acest tip de conflict a îmbrăcat o multitudine de forme: războaie civile, conflicte armate intervenţionale, conflicte interne de stat (fiecare din facţiunile insurgente era sprijinită de către un stat – ex. conflictele de pe teritoriul fostei Iugoslavii), conflicte destructurate sau identitare, conflicte interne de secesiune. Primul an al mileniului trei a debutat prin apariţia unui nou tip de conflict armat terorismul transfrontalier ( războiul terorist), a cărui primă victimă au fost Statele Unite ale Americii. Noutatea acestui tip de conflict constă în faptul că ameninţarea acestuia apasă asupra ansamblului comunităţii internaţionale. Teroriştii nu au un câmp de acţiune precis, ei lovind oriunde în lume. Faptele de violenţã criminalã induc un element nou în practica conflictelor armate. Impactul cel mai direct al noilor evoluţii din ultimii ani s-a produs asupra populaţiei civile, în rândul cãreia s-a înregistrat un numãr enorm de victime, mai ales în timpul conflictelor destructurate şi al NATO în Irak şi Afganistan. Pretextul extinderii acţiunilor teroriste l-a constituit implicarea Statelor Unite şi a altor ţări europene în conflictele din lumea islamică.