Aplicarea Legii Penale în Timp

1.Problemele aplicarii legii penale in timp

Aplicarea legii penale in raport cu timpul indica solutionarea prealabila a unor probleme privind determinarea legii incidente si, deci, aplicabile in reglementarea relatiilor de aparare sociala la un moment dat. Asemenea probleme apar in mod curent in procesul aplicarii dreptului penal deoarece legile penale sunt temporare, ele sunt adoptate si intra in vigoare la un anumit moment, isi exercita actiunea lor asupra relatiilor de aparare sociala o perioada mai mult sau mai putin indelungata, dupa care sunt scoase din vigoare, atunci cand nu mai corespund intereselor societatii. Asistam, astfel, la o permanenta miscare a legislatiei penale, la adoptarea si punerea in vigoare a unor legi si la abrogarea altora, la la succesiunea unor legi penale care reglementeaza in mod diferit aceleasi relatii de aparare sociala etc.

In acelasi timp, relatiile de aparare sociala reglementate prin legile penale, in special relatiile de conflict, sunt legate in timp de momentul savarsirii faptei care le-a generat si de legea penala care prevedea aceasta fapta ca infractiune. Datorita acestui fapt, in procesul de continua modificare a legislatiei penale, se creeaza o situatie de trecere de la o lege la alta, caz in care nu se poate stabili care este legea aplicabila in raport cu fapte savarsite in trecut, dar nesolutionate sub legea veche, care nu mai este in vigoare, sau nu se poate stabili daca o lege noua, care abroga expres sau nu mai prevede ca infractiuni anumite fapte care erau incriminate pana atunci se aplica numai pentru viitor sau priveste si fapte savarsite in trecut, pana in momentul intrarii sale in vigoare.

De asemenea, este posibil ca dupa ramanerea definitiva a unei hotarari si inceperea executarii pedepsei sa se adopte o noua lege care sa prevada pentru aceeasi fapta o pedeapsa mai usoara decat cea aplicata sub legea veche sau infractiunea sa se comita sub imperiul unei legi penale temporare sau exceptionale, iar judecata sa aiba loc dupa iesirea acesteia din vigoare.

2.Principiul activitatii legii penale

Conform art.10 din Codul Penal, «Legea penala se aplica infractiunilor savarsite cat ea se afla in vigoare.»

De regula, legea penala se aplica infractiunilor savarsite sub imperiul ei. Organele judiciare solutioneaza cauzele in baza legii in vigoare. Raspunderea penala se stabileste potrivit legii in vigoare in momentul savarsirii infractiunii, intrucat ratiunea legii penale este aceea de a a reglementa relatiile de aparare sociala existente sau nascute in timpul cat se afla in vigoare. De aici decurge principiul de valoare constitutionala conform caruia «Legea dispune numai pentru viitor,cu exceptia legii penale sau contraventionale mai favorabile.» De asemenea, legea penala nu poate fi extinsa asupra unor fapte savarsite ulterior, dupa iesirea ei din vigoare, deci nu ultraactiveaza.

3.Durata si limitele de aplicare in timp a legii penale

Activitatea legii penale opereaza din momentul intrarii in vigoare pana in momentul iesirii din vigoare.

Intrarea in vigoare are loc la trecerea a 3 zile de la data publicarii in Monitorul Oficial sau la data prevazuta explicit in cuprinsul legii. In cazul legilor de mare amploare, cum sunt codurile, studierea si luarea masurilor de aplicare a legii impun o mai mare perioada de timp, de aceea in cuprinsul lor se prevede explicit o data mai indepartata de intrare in vigoare.

Modalitatea principala de iesire din vigoare a legii penale este abrogarea (expresa, tacita, totala sau partiala).

Abrogarea expresa are loc atunci cand noua lege sau legea de punere in aplicare a noii legi prevede ca se abroga legea anterioara. Aici se intalnesc doua modalitati. Una, cand in noua lege se prevad explicit legile sau dispozitile de lege abrogate, iar cealalta cand abrogarea are un caracter general, folosindu-se o clauza generala de abrogare, cum ar fi «se abroga orice dispozitii contrare acestei legi».

Abrogarea este tacita atunci cand aceasta se desprinde din intreaga economie a legii noi, deoarece reglementeaza aceeasi materie ca si legea anterioara, intelegandu-se implicit ca noua lege inlatura dispozitiile legii vechi.

Pe langa abrogare, in teoria dreptului penal exista alte trei modalitati de scoatere din vigoare a unei legi :

a.ajungerea la termen sau disparitia conditiilor speciale care au impus adoptarea legii : caracterizeaza legile temporare sau exceptionale; in corpul legii temporare se prevede ca ea se aplica pana la o anumita data, dupa care se abroga automat, pe cand legea exceptionala se abroga in momentul intrarii in vigoare a unui act normativ extrapenal, care constata incetarea situatiei exceptionale ;

b.iesirea din vigoare prin disparitia obiectului protectiei ;

c.schimbarea conditiilor social-politice : de exemplu, dupa 1989, au iesit din vigoare normele penale care ocroteau societatea comunista.