Arbitrajul comercial internațional

ARBITRAJUL COMERCIAL INTERNATIONAL

1. CONSIDERATII GENERALE

1.1. Notiune si evolutia arbitrajului

1.1.1. Notiune

Majoritatea litigiilor dintre participantii la activitatea de comert

international se solutioneaza pe calea arbitrajului.

Arbitrajul, forma de jurisdictie privata, reprezinta o cale de a reglementa rapid si echitabil litigiile care pot sa rezulte din tranzactiile comerciale. Solutionarea litigiilor se face de catre arbitri desemnati pentru cazuri determinate sau de catre institutii permanente de arbitraj.

Arbitrajul este un sistem jurisdictional special si derogator de la dreptul comun, eficient prin avantajele pe care le prezinta fata de jurisdictiile de drept comun. Supletea procedurii arbitrale faciliteaza desemnarea arbitrilor de catre parti, secretul dezbaterilor, renuntarea la caile de atac, utilizarea limbilor straine si modicitatea cheltuielilor arbitrare.

Arbitrajul comertului international permite partilor sa evite conflictele de jurisdictii si conflictele de legi. Fiind o jurisdictie specifica, confera participantilor la activitatea de comert international certitudinea juridica cu privire la relatiile lor contractuale (1).

(1) Ioan Macovei, Dreptul comertului international, vol.II, Editura CH Beck,Bucuresti, 2009, pag. 264

1.1.2. Evolutia arbitrajului

Arbitrajul a reprezentat o modalitate de solutionare a litigiilor inca din antichitate. Socotit ca o reacţie grecească, arbitrajul a fost conceput şi practicat de către cetăţile greceşti ca instrument de reglementare a litigiilor comerciale. Recurgerea la arbitraj era prevăzută în tratate. Dupa revolutiile burgheze, reglementarile arbitrajului au fost restrictionate, fapt impus de sustragerea litigiilor de la examinarea de catre instantele judecatoresti, precum si de la aplicarea uniforma si stricta a legii(1).

1.1.2.1. Reglementarea arbitrajului pe plan international

Arbitrajul devine forma preferata de solutionare a litigiilor in activitatea de comert international al secolului XX, si datorita generalizarii si importantei pe care o are, arbitrajul este reglementat prin conventii internationale, multilaterale si bilaterale.

In cadrul Ligii Natiunilor s-au incheiat primele intelegeri multilaterale : Protocolul de la Geneva din 1923 – privind clauzele de arbitraj, urmat si completat in 1927 de Conventia de la Geneva pentru executarea sentintelor arbitrale.

Dupa cel de-al doilea razboi mondial si mai ales in ultimii 25 de ani se poate vorbi de o extindere a arbitrajului comercial international, comerciantii din tarile lumii aratand o preferinta certa pentru solutionarea litigiilor de catre instantele de arbitraj si nu de cele judecatoresti(2). Dezvoltarea comertului international a determinat adoptarea unor noi conventii in domeniul arbitrajului, la care Romania este parte si prin care se stabilesc norme de drept uniform in materia

arbitrajului comercial international. Dintre ele mentionam ca fiind mai importante: Conventia europeana asupra arbitrajului comercial international adoptata la 21 aprilie 1961 la Geneva; Conventia de la New York din 10 iunie 1958 pentru recunoasterea si executarea sentintelor arbitrale straine; Conventia de la Washington din 18 martie 1965 pentru reglementarea diferendelor relative la investitii intre state si persoane ale altor state.

In procesul de unificare a reglementarilor aplicabile arbitrajului, Organizatia Natiunilor Unite a contribuit la elaborarea unor instrumente juridice. Astfel, a fost adoptat Regulamentul de Arbitraj al Comisiei Natiunilor Unite pentru Dreptul Comercial International si Legea-model asupra arbitrajului comercial international pe care o recomanda statelor membre spre a fi luata in considerare de legislatiile nationale.

(1) Ioan Macovei, op.cit., pag 273

( 2) Victor Babiuc, Dreptul comertului international, Editura Sylvi, Bucuresti 2002, pag. 163-164.

1.1.2.2. Reglementarea arbitrajului in dreptul roman

In tara noastra, arbitrajul are o frumoasa si indelungata traditie, pana la 1989, iar arbitrii erau cunoscuti si respectati pentru inalta lor competenta profesionala si cinste exemplara.

Cadrul privat pentru organizarea arbitrajului comercial în România a fost creat prin Codul de Procedură Civilă adoptat în 1865 care, în cartea a IV, reglementa închegat şi sistematizat acest domeniu. Şi înainte de adoptarea Codului de Procedură Civilă putem vorbi de dispoziţii şi reguli în materia arbitrajului cuprinse în diferite reglementări. Enumerăm astfel : Manualul lui Donici în 1814, Codul Calimah adoptat în Moldova în 1817 care a avut o aplicabilitate de 50 de ani şi Codul Caragea adoptat în Ţara Românească în 1818.

Dispoziţiunile Carţii a IV a Codului de Procedură Civilă au fost aplicate până la instaurarea regimului comunist, când principiile liberale ale reglementării au intrat în conflict cu noile principii socialiste.

Până în 1993, în perioada de aproape cinci decenii de neaplicabilitate a prevederilor Cărţii, fără ca ele să fi fost formal abrogate, incidenţa reglementării a fost restrânsă la segmentul relaţiilor de comerţ exterior. În acest interval singura instituţie arbitrală din România a fost Comisia de Arbitraj de pe lângă Camera de Comerţ a Republicii Populare Române(1).

Accesul spre arbitraj a fost redeschis prin Decretul-Lege 139/1990 privind Camerele de Comerţ şi Industrie din Romania, act normativ profund liberal pentru momentul adoptării lui la scurtă vreme după evenimentele din decembrie 1989. Articolul 5 lit.j al Decretului Lege nr.139/1990 stipuleaza ca atributie expresa a camerelor de comert si industrie organizarea arbitrajului ad-hoc si art.11 prevede organizarea si functionarea Curtii de Arbitraj International pe linga Camera de Comert si Industrie a Romaniei.

Functionarea propriu-zisa a arbitrajului s-a realizat insa numai dupa anul 1993 cand Cartea a IV-a a Codului de Procedura Civila a fost modificată prin Legea nr.59/1993, luându-se ca model Regulile UNCITRAL pentru arbitrajul comercial international. Un capitol al codului se ocupa cu arbitrajul international, iar altul cu recunoasterea si executarea hotararilor arbitrale straine.