Arestarea preventivă în România și în Franța

Partea I

Arestarea preventivă în România

Apreciată ca fiind cea mai dură dintre măsurile preventive, pentru a se putea dispune arestarea preventivă este necesară îndeplinirea a două categorii de condiții strict reglementate, ce trebuie coroborate cu existența unora dintre cazurile expres stipulate de art. 223 Cpp.

Astfel, prima categorie de condiții și situații, le întâlnim reglementate de art. 223, alineat 1, literele „a- d” Cpp, care nu au legătură cu pericolul pentru ordinea publică al faptei, iar cea de-a doua categorie - strâns legate de aprecierea acestui pericol - sunt prevăzute de art. 223, alineat 2 Cpp.

A. Condiții sine qua non alternative/cumulative, necondiționate de pericolul pentru ordinea publică pe care îl prezintă inculpatul, respectiv:

- să existe probe (nu indicii temeinice), din care să rezulte suspiciunea rezonabilă că inculpatul (nu suspectul) a săvârșit o infracțiune (conform art. 223, alineat 1, teza I Cpp);

- să nu existe vreo cauză care împiedică punerea în mișcare sau exercitarea acțiunii penale, pentru infracțiunea săvârșită de inculpat, dintre cele prevăzute de art. 16 Cpp (condiție general valabilă, pentru oricare dintre măsurile preventive, conform art. 202, alineat 2 Cpp);

- Față de autorul faptei penale să se fi pus în mișcare acțiunea penală, pentru infracțiunea săvârșită (textul art. 223, alineat 1 Cpp folosește noțiunea de inculpat, nu suspect);

- să existe una dintre următoarele situații (prevăzute de art. 223, alineat 1, litera „a-d” Cpp):

- inculpatul a fugit ori s-a ascuns, în scopul de a se sustrage de la urmărire penală sau de la judecată, ori a făcut pregătiri de orice natură pentru astfel de acte (litera „a”);

- inculpatul încearcă să influențeze un alt participant la comiterea infracțiunii, un martor ori un expert sau să distrugă, să altereze, să ascundă ori să sustragă mijloacele materiale de probe sau să determine o altă persoană să aibă un asemenea comportament (litera „b”);

- inculpatul exercită presiuni asupra persoanei vătămate ori încearcă o înțelegere frauduloasă cu aceasta (litera „c”);

- există suspiciunea rezonabilă că, după punerea în mișcare a acțiunii penale împotriva sa, inculpatul a săvârșit cu intenție o nouă infracțiune sau pregătește săvârșirea unei noi infracțiuni (litera „d”);

Condițiile de mai sus apreciem că au caracter alternativ/cumulativ, având în vedere exprimarea folosită de legiuitor „și există una dintre următoarele situații”, ceea ce înseamnă că este suficientă existența vreuneia dintre cazurile enumerate anterior, pentru a se putea dispune arestarea preventivă, neeliminând posibilitatea întrunirii a două sau a tuturor posibilităților stipulate de art. 223, alineat 1, litera „a-d” Cpp, într-un caz concret, ceea ce permite, cu atât mai mult, organelor judiciare competente să dispună arestarea preventivă a inculpatului.

B. Condiții imperative, determinate de pericolul pentru ordinea publică al inculpatului (conform art. 223, alineat 2 Cpp), respectiv:

- să existe probe din care să rezulte suspiciunea rezonabilă că inculpatul a săvârșit:

- o infracțiune intenționată contra vieții, o infracțiune prin care s-a cauzat vătămarea corporală sau moartea unei persoane, o infracțiune contra securității naționale prevăzută de Codul penal și alte legi speciale, o infracțiune de trafic de stupefiante, trafic de arme, trafic de persoane, acte de terorism, spălare a banilor, falsificare de monede ori alte valori, șantaj, viol, lipsire de libertate, evaziune fiscală, ultraj, ultraj judiciar, o infracțiune de corupție, o infracțiune săvârșită prin mijloace de comunicare electronică; sau.

- o altă infracțiune, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de 5 ani sau mai mare;

Menționăm că, pentru prima categorie de infracțiuni, legiuitorul nu a condiționat pedeapsa prevăzută de lege, fiind suficient că infracțiunea respectivă să facă parte din acea categorie sau grupă de infracțiuni, însă în cazul celorlalte infracțiuni prevăzute în Codul penal sau în legi speciale, condiția imperativă este strâns legată de maximul special al pedepsei prevăzute, care trebuie să fie egal sau mai mare de 5 ani.

- să nu existe vreo cauză care împiedică punerea în mișcare sau exercitarea acțiunii penale, dintre cele prevăzute de art. 16 Cpp (condiție general valabilă conform art. 202, alineat 2 Cpp);

- pentru infracțiunea comisă să se fi pus în mișcare acțiunea penală;

- privarea de libertate a inculpatului să fie necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică (teza finală a art. 223, alineat 2 Cpp), pericol care se apreciază în funcție de gravitatea faptei, modului și circumstanțelor de comitere a acesteia, anturajul și mediul din care provine inculpatul, antecedentele penale și alte împrejurări personale [8];

- măsura arestării preventive să fie necesară în scopul asigurării bunei desfășurări a procesului penal, al împiedicării sustragerii inculpatului de la urmărire penală sau judecată, ori al prevenirii săvârșirii unei alte infracțiuni (condiție general valabilă, conform art. 202, alineat 1 Cpp);

- măsura arestării să fie proporțională cu gravitatea acuzației aduse inculpatului și necesară pentru realizarea scopului urmărit prin dispunerea acesteia (condiție general valabilă, conform art. 202, alineat 3 Cpp);

- audierea prealabilă a inculpatului, în prezența unui avocat (ales sau numit din oficiu), conform art. 225, alineatele 5, 7, 8 și art. 238, alineat 1, teza finală Cpp. Excepții privind audierea prealabilă: când inculpatul lipsește nejustificat, este dispărut, se sustrage, nu se poate sau nu poate fi adus în fața judecătorului din cauza stării de sănătate, cauză de forță majoră sau stare de necesitate (conform art. 225, alineat 4 Cpp).

De asemenea, conform art 225, alineat 8 Cpp, o altă excepție de la obligativitatea audierii prealabile a inculpatului o reprezintă, opțiunea acestuia pentru dreptul la tăcere.

În cazul inculpaților minori, arestarea preventivă a acestora se poate dispune în aceleași condiții ca la reținerea lor.