Arestul la domiciliu

1. Faza procesuală în care se poate lua măsura și organul judiciar competent

Arestul la domiciliu poate fi dispus în faza de urmărire penală de către judecătorul de drepturi și libertăți, în faza de cameră preliminară de către judecătorul de cameră preliminară, iar în cursul judecății de către instanța de judecată.

Având în vedere că arestul la domiciliu este o măsură preventivă de libertate, aceasta poate fi luată numai de către judecător. Măsura arestului la domiciliu se ia prin încheiere.

2. Condiții

Pentru a se putea lua măsura preventivă a arestului la domiciliu se impun a fi îndeplinite următoarele condiții:

- să fi fost pusă în mișcare acțiunea penală;

- să existe probe din care rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul a săvârșit o infracțiune și există una dintre următoarele situații:

a) inculpatul a fugit ori s-a ascuns, în scopul de a se sustrage de la urmărirea penală sau judecată, ori a făcut pregătiri de orice natură pentru astfel de acte;

b) inculpatul încearcă să influențeze un alt participant la comiterea infracțiunii, un martor ori un expert sau să distrugă, să altereze, să ascundă ori să aibă un astfel de comportament;

c) inculpatul exercită presiuni asupra persoanei vătămate sau încearcă să realizeze o înțelegere frauduloasă cu aceasta;

d) există suspiciunea rezonabilă că, după punerea în mișcare a acțiunii penale împotriva sa, inculpatul a săvârșit cu intenție o nouă infracțiune sau pregătește săvârșirea unei noi infracțiuni;

e) (independent de cazurile prevăzute la a-d) din probe rezultă suspiciunea rezonabilă că aceasta a săvârșit o infracțiune intenționată contra vieții, o infracțiune prin care s-a cauzat vătămarea corporală sau moartea unei persoane, o infracțiune contra securității naționale prevăzută de Codul penal și alte legi, speciale, o infracțiune de trafic de stupefiante, trafic de arme, trafic de persoane, acte de terorism, spălare a banilor, falsificare de monede ori alte valori, șantaj, viol, lipsire de libertate, evaziune fiscală, ultraj, ultraj judiciar, o infracțiune de corupție, o infracțiune săvârșită prin mijloace de comunicare electronică sau o altă infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de 5 ani ori mai mare și, pe baza evaluării gravității faptei, a modului și a circumstanțelor de comitere a acesteia, a anturajului și a mediului din care aceasta provine, a antecedentelor penale și a altor împrejurări privitoare la persoana acestuia, se constată că privarea sa de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.

- măsura arestului la domiciliu să fie necesară și suficientă pentru buna desfășurare a procesului penal, a împiedicării sustragerii inculpatului de la urmărirea penală sau de la judecată ori al prevenirii săvârșirii unei alte infracțiuni;

- măsura arestului la domiciliu să fie proporțională cu gravitatea acuzației aduse inculpatului;

- să nu existe cauză care împiedică punerea în mișcare sau exercitarea acțiunii penale prevăzute la art. 16 alin. (1) Codul de procedură penală;

- inculpatul să nu fi fost condamnat definitiv pentru infracțiunea de evadare ori să nu existe suspiciunea rezonabilă că a săvârșit o infracțiune asupra unui membru de familie;

- audierea prealabilă luării măsurii arestului la domiciliu a inculpatului în prezența apărătorului ales sau desemnat din oficiu;

- verificarea îndeplinirii condițiilor de la punctele 1-6 prin raportare la următoarele criterii:

a) gradul de pericol al infracțiunii (gravitatea faptei, urmările produse);

b) scopul măsurii;

c) sănătatea, vârsta, situația familială a inculpatului;

d) alte împrejurări privind persoana față de care se ia măsura (anturajul și mediul din care aceasta provine, antecedentele penale, ș.a.).

3. Durata arestului la domiciliu

În cursul urmăririi penale, arestul la domiciliu poate fi luat pe o durată de cel mult 30 de zile.

Arestul la domiciliu poate fi prelungit, în cursul urmăririi penale, numai în caz de necesitate, dacă se mențin temeiurile care au determinat luarea măsurii sau au apărut temeiuri noi, fiecare prelungire neputând să depășească 30 de zile.

În cazul prevăzut mai sus, prelungirea arestului la domiciliu poate fi dispusă de către judecătorul de drepturi și libertăți de la instanța căreia i-ar reveni competența să judece cauza în primă instanță sau de la instanța corespunzătoare în grad acesteia în a cărei circumscripție se află locul unde s-a constatat săvârșirea infracțiunii ori sediul parchetului din care face parte procurorul care efectuează sau supraveghează urmărirea penală.

Judecătorull de drepturi și libertăți este sesizat în vederea prelungirii măsurii de către procuror, prin propunere motivată, însoțită de dosarul cauzei, cu cel puțin 5 zile înainte de expirarea duratei acesteia.

Judecătorul de drepturi și libertăți, sesizat, fixează termen de soluționare a propunerii procurorului, în camera de consiliu, mai înainte de expirarea duratei arestului la domiciliu și dispune citarea inculpatului.

Participarea procurorului este obligatorie,

Judecătorul de drepturi și libertăți admite sau respinge propunerea procurorului prin încheiere motivată.

Dosarul cauzei se restituie organului de urmărire penală, în termen de 24 de ore de la expirarea termenului de formulare a contestației.

Durata maximă a măsurii arestului la domiciliu, în cursul urmăririi penale, este de 180 de zile.

Durata privării de libertate dispusă prin măsura arestului la domiciliu nu se ia în considerare pentru calculul duratei maxime a măsurii arestării preventive a inculpatului în cursul urmăririi penale.