Asemănări între modurile obișnuite și modurile speciale de sesizare

I. Sesizarea organelor judiciare penale

1) Conceptul de sesizare

Sesizarea reprezintă un act procesual prin care subiectul îndreptăţit se adresează organului judiciar cu solicitarea desfăşurării activităţilor pe care legea i le conferă.

Prin urmare, sesizarea reprezintă actul declanşator al activităţilor procedurale şi procesuale ce alcătuiesc procesul penal, încunoştinţarea ( notitia criminis ) organelor judiciare penale despre săvârşirea unei fapte penale. Ulterior acestei încunoştinţări, organele penale competente procedează la desfăşurarea activităţilor specifice, diferite după ne aflăm în faza de urmărire penală sau în faza de judecată, şi toate acestea converg spre realizarea scopului procesului penal.

Sesizarea nu reprezintă o simplă modalitate de informare a organului judiciar, ci ea constituie, în acelaşi timp, şi temeiul legal de desfăşurare a activităţilor procedurale şi procesuale specifice. Ea nu se confundă cu învestirea organului de urmărire penală sau a instanţei de judecată, învestirea fiind actul intern al organului judiciar prin care acesta îşi asumă obligaţia legală şi corespunzătoare îndeplinirii atribuţiilor de serviciu cu care a fost însărcinat, de a rezolva acea sesizare.

Sesizarea poate fi externă (plângerea, denunţul) sau internă (din oficiu).

Sesizarea se poate clasifica raportat la organul judiciar căruia i se adresează în :

- sesizarea organului de urmărire penală

- sesizarea instanţei de judecată

Deosebirea dintre cele două, generează diferenţe fundamentale, cum ar fi de exemplu: în timp ce organul de urmărire penală poate fi sesizat prin plângere, denunţ, din oficiu, sau plângerea prealabilă a persoanei vătămate în cazul infracţiunilor prevăzute în art. 279, alin. 2, lit. b şi c, instanţa de judecată poate fi sesizată numai prin rechizitoriul procurorului sau plângerea prealabilă a persoanei vătămate în cazul infracţiunilor prevăzute în art. 279, alin. 2, lit. a. De asemenea, în timp ce organul de urmărire penală poate fi sesizat de orice persoană fizică sau juridică, sesizarea instanţei de judecată se poate face numai de către procuror sau de către persoana vătămată.

O a doua clasificare a modurilor de sesizare a organelor represive penale se face în raport de efectele pe care le produce:

- moduri de sesizare generale

- moduri de sesizare speciale

Modurile de sesizare sunt generale, în situaţia în care încunoştinţează organele abilitate despre săvârşirea unei infracţiuni, dar nu sunt indispensabile pentru începerea urmăririi penale, întrucât pot fi înlocuite ( plângerea, denunţul, sesizările persoanelor cu funcţii de conducere sau ale altor funcţionari).

Modurile de sesizare sunt speciale atunci când sunt indispensabile începerii urmăririi penale, deci declanşării procesului penal, neputând fi înlocuite cu alte moduri de sesizare ( plângerea prealabilă ce poate fi făcută, de principiu, numai de persoana vătămată în urma săvârşirii unei infracţiuni, autorizarea sau sesizarea organului prevăzut de lege, exprimarea voinţei guvernului străin ).

2) Plângerea

Definiţie Art. 222 alin.1 C.pr.pen. prevede că „plângerea este încunoştinţarea făcută de o persoană fizică sau de o persoană juridică, referitoare la o vătămare ce i s-a cauzat prin infracţiune.”