Asemănări și Deosebiri între Instituția Extrădării și Instituția Mandatului European de Arestare

Domeniu: Drept

Conține 1 fișier: doc

Pagini : 103 în total

Cuvinte : 41717

Mărime: 357.89KB (arhivat)

Publicat de: Cirstea V.

Puncte necesare: 11

Profesor îndrumător / Prezentat Profesorului: LECT. UNIV. DR. MARIA ANGELA TATU

UNIVERSITATEA 1 DECEMBRIE 1918 ALBA IULIA SPRECIALIZAREA ŞTIINŢE PENALE ŞI CRIMINALISTICĂ

Descarcă acum

Cuprins Extras Bibliografie Preview

Cuprins

CAPITOLUL I 5
COOPERARE JUDICIARĂ INTERNAŢIONALĂ ÎN MATERIE PENALĂ 5
1. Consideraţii introductive privitoare la cooperarea judiciară internaţională în materie penală. Cadrul legal existent 5
2. Prezentare succintă a cadrului legal internaţional şi naţional existent în materia cooperării judiciare internaţionale în materie penală 6
3. Principalele modificări aduse în materia mandatului european de arestare de Legea nr. 228/2008 11
CAPITOLUL II 15
FORME DE COOPERARE JUDICIARĂ INTERNAŢIONALĂ ÎN MATERIE PENALĂ POTRIVIT REGLEMENTĂRILOR INTERNE 15
2.1. INSTITUŢIA EXTRĂDĂRII 16
1. Scurt istoric 16
2. Definiţie 17
3. Reglementare 18
4. Procedura de extrădare 30
a. Extrădarea activă 31
b. Extrădarea pasivă 32
5. Solicitarea şi acordarea extrǎdării 33
a. Convenţii multilaterale 33
b. Tratate bilaterale 34
2.2. INSTITUŢIA MANDATULUI EUROPEAN DE ARESTARE 36
1. Imunităţi şi privilegii 38
2. Relaţia cu alte instrumente juridice 39
3. Mandatul european de arestare definiţie, domeniul de aplicare,, conţinut emitere şi executare 40
a. Definiţia mandatului european de arestare 32
b. Autorităţile române competente 43
c. Domeniul de aplicare 44
d. Conţinut, emitere şi executare 44
e. Transmiterea mandatului european de arestare 45
f. Condiţiile executării mandatului european de arestare 46
g. Refuzul executării mandatului european 46
h. Procedura de executare a mandatului european 47
i. Procedura de predare a persoanei solicitate 50
j. Cereri de predare şi extrădare concurente 50
k. Declaraţii notificate SGCUE în contextul aplicării mandatiului cu referire la Decizia cadru nr. 584/JAI/2002 51
l. Traducere, transmiterea şi evidenţa mandatelor europene 51
CAPITOLUL III 59
ASPECTE TEORETICE JURISPRUDENŢIALE ŞI PRACTICE PRIVITOARE LA COOPERAREA JUDICIARĂ INTERNAŢIONALĂ ÎN MATERIE PENALĂ 55
1. Introducere 59
2. Aspecte teoretice şi jurisprudenţiale privitoare la mandatul european de arestare 61
3. Aspecte de practică judiciară privind predarea în baza unui mandat de arestare 74
Concluzii 88
Bibliografie 90
Anexa nr. 1*) 93
Anexa nr. 2*) 98
Speţă Extrădarea lui Gregorian Bivolaru 100
Speţă Mandat european de arestare. Deducerea arestarii preventive in vederea extradarii efectuate in statul solicitat. Arest la domiciliu. 103

Extras din referat

CAPITOLUL I

COOPERARE JUDICIARĂ INTERNAŢIONALĂ ÎN MATERIE PENALĂ

1.1. Consideraţii introductive privitoare la cooperarea judiciară internaţională în materie penală. Cadrul legal existent

În termeni generali, cooperarea judiciară internaţională în materie penală cuprinde mai multe aspecte, respectiv: asistenţa judiciară, extrădarea, mandatul european de arestare, transferarea persoanelor condamnate, transferul de proceduri şi recunoaşterea hotărârilor judecătoreşti.

Începând cu data de 1 ianuarie 2007, România a devenit stat membru al Uniunii Europene, iar consecinţa directă a acestei realităţi este aceea că ţara noastră a devenit obligată să respecte ordinea juridică instituită la nivelul Uniunii.

Consideraţii generale privitoare la cooperarea judiciară în materie penală

Cooperarea judiciară în materie penală poate fi înţeleasă atât în sens larg, cât şi într-un sens restrâns: cooperarea judiciară în sens restrâns cuprinde extrădarea şi mandatul european de arestare, iar cooperarea judiciară în sens larg se referă la transferul procedurilor, transferul persoanelor condamnate, precum şi la recunoaşterea şi executarea hotărârilor.

Cooperarea judiciară se referă la sprijinul furnizat de autorităţile judiciare ale unui stat celor ale unui alt stat pentru realizarea anchetelor, comunicarea de citaţii sau de alte acte de procedură, sau pentru furnizarea de informaţii.

Cooperarea judiciară internaţională în materie penală se utilizează atunci când un stat este incapabil să demareze o anchetă sau o procedură singur şi are nevoie de ajutorul unui alt stat în acest sens, de exemplu, pentru audierea martorilor sau pentru supravegherea persoanelor aflate în deplasare în afara teritoriului statului solicitant.

1.2. Prezentarea succintă a cadrului legal internaţional şi naţional existent în materia cooperării judiciare internaţionale în materie penală.

Convenţia din 29 mai 2000 privind asistenţa reciprocă în materie penală dintre statele membre ale UE şi a Protocolului din 16 octombrie 2001 la această Convenţie.

Convenţia din 29 mai 2000 privind asistenţa reciprocă în materie penală dintre statele membre ale U.E. (J.O. C 197 din 12.7.2005, în cele ce urmează Convenţia din 2000), care a intrat în vigoare în data de 23 august 2005, precum şi Protocolul din 16 octombrie 2001 la această Convenţie (J.O. C 326 din 21.11.2001, în cele ce urmează: Protocolul din 2001), care a intrat în vigoare în data de 5 octombrie 2005, marchează etape importante în dezvoltarea asistenţei judciare în cadrul U.E.

Aceste instrumente au scopul de a completa instrumentele existente ale Consiliului Europei şi pe cele multilaterale, şi în special:

- Convenţia Europeană din 20 aprilie 1959 privind asistenţa reciprocă în materie penală (în cele ce urmează: Convenţia din 1959 privind Asistenţa Reciprocă),

- Protocolul său adiţional din 17 martie 1978 (în cele ce urmează: Protocolul din 1978),

- Tratatul din 27 iunie 1962 privind extrădarea şi asistenţa reciprocă în materie penală dintre Regatul Belgiei, Marele Ducat al Luxemburgului şi Regatul Olandei, modificat prin Protocolul din 11 mai 1974 (în cele ce urmează Tratatul Benelux).Tratatul Benelux se aplică în contextul relaţiilor dintre statele mebre ale Uniunii Economice Benelux; nu a fost niciodată aplicabil României.

Ulterior a fost adoptat cel de-al Doilea Protocol Adiţional din 8 noiembrie 2001 la Convenţia din 1959 privind Asistenţa Reciprocă.

Titlul I al Convenţiei din 2000 („Prevederi generale”) analizează maniera în care noile elemente introduse prin aceasta relaţionează cu o serie de aspecte de asistenţă judiciară „tradiţională”, apoi se referă la prevederile generale ale Convenţiei din 2000 care descriu legătura cu celelalte instrumente ale asistenţei judiciare, domeniul său de aplicare, executarea şi transmiterea solicitărilor de asistenţă judiciară şi autorităţile competente. Sunt discutate formele concrete de asistenţă reciprocă prevăzute în Convenţia din 2000, cum ar fi livrările supravegheate, echipele comune de anchetă, anchetele sub acoperire şi alte forme de asistenţă.