Asigurarea mărfurilor în transportul maritim

Transportul se analizează ca o fază inseparabilă a producţiei şi desfacerii de mărfuri sau de servicii. Din punct de vedere economic, transportul reprezintă principalul element de infrastructură fără de care atât producţia, cât şi comerţul ar deveni fără importanţă 1. Nivelul de dezvoltare al transporturilor este un element esenţial al unei civilizaţii. Activităţile de transport reprezintă acele activităţi care constau într-o deplasare în spaţiu a unor persoane sau bunuri prin intermediul unui mijloc de transport şi prin utilizarea unei căi de transport adecvate.

În funcţie de obiectul său, transportul se poate clasifica în transport de persoane şi transport de bunuri (mărfuri). Noţiunea de „bun” poate fi definită, din punct de vedere juridic, ca fiind o valoare economică, utilă pentru satisfacerea nevoii materiale ori spirituale a omului şi care este susceptibilă de apropiere sub forma drepturilor patrimoniale. În funcţie de calea sau mijlocul de transport, transporturile sunt terestre (rutiere, feroviare), pe apă (maritime, fluviale, pe râuri navigabile, pe lacuri navigabile) sau aeriene. Ordonanţa Guvernului nr. 19/19972 enumeră modurile de transport care fac parte integrantă din sistemul naţional de transport: transportul rutier, transportul feroviar, transportul naval (maritim şi fluvial), transportul aerian, transportul combinat şi multimodal.

2 articolul 5 din Ordonanţa Guvernului nr. 19 din 18.08.1997 privind transporturile, publicată iniţial în Monitorul Oficial al României nr. 200 din 20.08.1997.

Transportul maritim de mărfuri este una din modalităţile cele mai des utilizate la scară mondială, ajungându-se ca acesta să deţină aproximativ 75-80% din totalul traficului mondial de mărfuri, datorită unor avantaje comerciale pe care le prezintă: capacitatea mare de transportare a navelor maritime, eficienţa pe distanţe foarte lungi, dar nu în ultimul rând, costurile relativ scăzute, comparativ cu celelalte modalităţi de transport de mărfuri 1.

Termenul de „mărfuri” reprezintă orice bunuri, mărfuri sau articole de orice tip, indiferent cum vor fi transportate pe o navă, altele decât poşta, proviziile navei, piesele de schimb pentru aceasta, echipamentul navei, efectele echipajului şi bagajele însoţitoare ale pasagerilor 2.

Codul comercial 3 reglementează cu caracter general contractul de transport de mărfuri în articolele 413 - 441, menţionând că operaţiunea juridică a contractului de transport „are loc între expeditor sau acela care dă însărcinarea pentru transportul unui lucru şi întreprinzătorul care se obligă a-l face în numele său propriu şi în socoteala altuia, ori între unul dintre aceştia şi cărăuşul ce se însărcinează a-l face”.

Indiferent de modalitatea de realizare a transportului unor bunuri (mărfuri), în speţă, rutier, feroviar, maritim, fluvial, aerian există posibilitatea ca pe timpul transportării la destinaţie, acestea să fie deteriorate parţial sau _________________________

1 Constantin Alexa, Transporturi şi expediţii internaţionale, Editura All, Bucureşti, 1995, p. 77.

2 conform Convenţiei privind facilitarea traficului maritim internaţional, adoptată la Londra la 9 aprilie 1965, modificată şi completată prin amendamentele din 1984, 1986, 1989, 1991, 1993 şi 1994. România a aderat la Convenţie şi la amendamentele menţionate prin Ordonanţa Guvernului nr. 58/1999.

3 Codul Comercial, Editura Rosetti, Bucureşti, 2005.

total, fie din vina transportatorului, fie independent de voinţa acestuia. Dorinţa comercianţilor, în general, şi a celor care desfăşoară activitate maritimă, în special, de a proteja aceste bunuri de catastrofe naturale sau de accidente, precum şi mărimea capitalului implicat şi enormele pierderi financiare care pot urma după un accident maritim, a determinat încheierea unor contractele de asigurare. Acestea presupun acordarea unei indemnizaţii financiare asiguratului, în situaţia distrugerii bunurilor sau mărfurilor sale pe timpul transportului.