Asigurările facultative

ASIGURARILE FACULTATIVE

Asigurările facultative pot fi de bunuri, de răspundere civilă şi de persoane. Pentru bunuri şi răspundere civilă nu se pot încheia contracte având acelaşi obiect, decât pentru partea sau riscurile neacoperite prin asigurare. Asiguratul are obligaţia să declare existenţa altor asigurări de răspundere civilă sau pentru acelaşi bun. Raţiunea acestei reguli este că indemnizaţia de asigurare nu poate depăşi cuantumul pagubei.

1. Asigurarea de bunuri

1.1. Asigurarea de transport terestru

Sunt încheiate în practică două mari tipuri de contracte de asigurare de transport: asigurarea bunurilor pentru pagube cauzate în timpul transportului terestru intern (cargo) şi asigurarea autovehiculelor (casco).

Asigurarea bunurilor pentru pagube cauzate în timpul transportului

Părţile contractului pot fi persoane fizice sau juridice pe de-o parte şi societăţi de asigurare care au în portofoliu acest tip de asigurare.

Obiectul asigurării îl reprezintă bunuri aflate în parcurs de transport pe teritoriul ţării, precizate prin Condiţiile de asigurare ale acestui tip de asigurare.

De regulă, nu sunt asigurate în transportul terestru: bunurile inflamabile, explozibile sau uşor comestibile, lichide acide, bani, hârtii de valoare, registre, manuscrise, obiecte de valoare (aur, argint etc.)

Astfel, asigurarea bunurilor se poate încheia în următoarele condiţii:

a) toate riscurile, cu excepţia celor rezultate sau provocate de atitudinea asiguratului, pierderea uzuală în greutate sau uzura normală, asamblare, război, grevă, viciul bunului

b) fără avarie particulară, care acoperă riscurile de pierdere şi avarie cauzate de incendiu, explozii şi orice accident cu excepţiile menţionate anterior

Poliţa de asigurare se poate încheia în una din formele:

a) poliţă de transport care presupune asigurarea pe o rută definită şi pentru sume stabilite pentru fiecare transport;

b) poliţă generală sau poliţă abonament ce presupune asigurarea pe orice rută şi pentru toate transporturile efectuate într-o perioadă de timp.

Constatarea şi evaluarea pagubelor are loc în urma sesizării organelor de poliţie cu participarea inspectoratului de daune al societăţii. Cererea de despăgubire trebuie să conţină: poliţa în original, dovada de plată a primei, documentul de transport, factura mărfurilor, documente care să ateste producerea daunei, actele de constatare ale poliţiei. Dacă bunul asigurat şi furat a fost găsit după plată, asiguratul va restitui indemnizaţia.

1.2. Asigurarea facultativă a autovehiculelor pentru avarii şi furt

Obiectul asigurării îl formează autovehiculele înmatriculate în România şi faţă de care asiguratul are un interes. Pentru acestea, asiguratorul emite poliţe de asigurare, în baza cărora se angajează să suporte riscul. Poliţele de asigurare sunt denumite standard şi toate riscurile.

În funcţie de tipul poliţei, riscurile sunt la poliţele "standard": incendiu, trăsnet, explozie (riscuri generale), ciocniri, loviri sau răsturnări (riscuri specifice) iar la poliţele "toate riscurile" sunt suportate: furtul autovehiculului sau al unor părţi componente, la care se adaugă riscurile prevăzute la poliţa "standard".

La ambele tipuri de poliţe se acordă despăgubiri şi pentru cheltuielile legate de transportul la atelierul de reparaţii şi pagubele datorate măsurilor luate în timpul producerii evenimentului.

Asiguratorul nu acordă despăgubiri în următoarele cazuri:

- accidentul a fost produs cu intenţie sau în timpul conducerii autovehicolului sub influenţa alcoolului;

- pentru pagube produse prin întrebuinţare, uzură normală;

- pentru pagube datorate temperaturii motorului, a lipsei ungerii sau îngheţării apei;

- pentru cheltuielile făcute pentru îmbunătăţirea stării autovehicolului;

- pentru pagube produse de război, revoluţie, greve, confiscare, explozie atomică etc

Pentru riscul de furt nu se acordă despăgubiri: dacă poliţia nu confirmă furtul, dacă la comiterea acestuia au luat parte membri ai familiei asiguratului, dacă paguba s-a mărit prin neluarea măsurilor necesare de către asigurat. Asiguratorul nu acordă despăgubiri nici atunci când cererea de despăgubire este frauduloasă şi în legătură cu dauna a fost declanşată o anchetă penală.

Autovehiculele se asigură la valoarea reală a acestora la data încheierii sau reînnoirii asigurării. Valoarea reală este cea a autoturismului nou din care se scade uzura stabilită în raport de vechime. Poliţa de asigurare se poate încheia prin aplicarea unei franşize (stabilită contractual), ce reprezintă partea din daună suportată de asigurat.

Prima de asigurare se achită integral sau în rate la datele scadente, conform regulilor generale.

Constatarea şi evaluarea pagubelor se face de asigurator împreună cu asiguratul, iar în afara ţării de împuterniciţii asiguratorului. În caz de producere a riscului asigurat, asiguraţii au obligaţia de a aviza în scris asiguratorul, într-un termen stabilit în condiţiile generale de asigurare.

Dosarul de daune auto va conţine: înştiinţarea asiguratorului în termenul prevăzut, certificatul de înmatriculare, procesul verbal al poliţiei, al inspectorului de daune, poliţa de asigurare, fotografii concludente, actele de reparaţie, referatul de plată privind dauna auto.