Aspecte ale aderării României la Uniunea Europeană

I. Aspecte procedurale ale negocierilor de aderare ale Romaniei la Uniunea Europeana

Scurt istoric

Cea de-a cincea largire a Uniunii Europene, care se va realiza prin aderarea tarilor din Europa Centrala si de Est este o certitudine. Problema ce se pune este nu "daca" si "cine", ci "cand".

Consiliul European de la Luxemburg, din decembrie 1997, a decis ca aceasta noua extindere a UE este un proces global si evolutiv, ce se va desfasura in etape, in functie de gradul de pregatire a fiecarui candidat. Procesul este unic si a fost conceput initial pentru 11 tari candidate (Romania, Bulgaria, Republica Ceha, Cipru, Estonia, Letonia, Lituania, Polonia, Ungaria, Slovacia si Slovenia). Ulterior li s-au alaturat Malta si recent, Turcia, fara ca aceasta din urma sa intre in calcul pentru o incepere imediata a negocierilor de aderare.

Consiliul European de la Helsinki, din 10-11 decembrie 1999, a consfintit aceasta abordare prin decizia de a extinde negocierile propriu-zise de aderare cu cele cinci tari central si est-europene (printre care si Romania) aflate pana acum doar in faza de examinare analitica (screening) a gradului de adoptare si transpunere interna a legislatiei comunitare (acquis-ul comunitar). Procesul este structurat pe doua componente esentiale:

Strategia UE de pregatire a tarilor candidate pentru aderare (care include parteneriatele pentru aderare si asistenta de pre-aderare prin programele PHARE, ISPA, SAPARD, SPP, LSIF etc.)*

Acordurile europene de asociere, care sunt acte juridice bilaterale incheiate intre UE si fiecare stat candidat in parte. In ceea ce priveste Romania, Acordul de Asociere a fost semnat la 1 februarie 1993 si a intrat in vigoare la 1 februarie 1995. Acordul instituie asocierea Romaniei la Uniunea Europeana si stabileste formele dialogului politic permanent si cooperarii economice intre cele doua parti. Principiile generale ale Acordului si obiectivele procesului de asociere sunt urmatoarele:

-crearea cadrului institutional pentru realizarea unui intens dialog politic,

-sprijinirea eforturilor Romaniei pe calea dezvoltarii economiei de piata si consolidarii democratiei,

-liberalizarea circulatiei marfurilor, serviciilor, capitalului si persoanelor,

-crearea cadrului pentru dezvoltarea cooperarii economice, sociale, financiare si culturale.

Tratatul de la Amsterdam, intrat in vigoare la 1 mai 1999, stabileste procedura de urmat in cazul admiterii unui nou membru in UE. Dupa primirea cererii oficiale prin care un stat solicita aderarea la Uniune, Consiliul UE cere Comisiei Europene sa elaboreze un aviz privind gradul de indeplinire de catre statul candidat a criteriilor de la Copenhaga si Madrid, aviz incheiet cu propunerea de a incepe sau nu negocierile de aderare.

Cererea de admitere in UE impreuna cu avizul Comisiei Europene fac obiectul analizei Consiliului European, compus din sefii de stat sau de guvern din statele membre ale Uniunii care, dupa consultarea Parlamentului European (avizul acestuia din urma este doar consultativ in etapa de incepere a negocierilor), decide daca incepe sau nu negocierile de aderare cu statul candidat respectiv.

Ce inseamna negocieri de aderare?

Negocierile determina conditiile de integrare a fiecarui stat candidat. La aderarea in Uniune, statele trebuie sa adopte acquis-ul, respectiv legislatia construita pe baza tratatelor fondatoare ale Uniunii, tratatul de la Roma, Maastricht si Amsterdam. Negocierile se concentreaza pe termenii in care candidatul va adopta, implementa si exercita acquis-ul, si, in special, eventualele aranjamente de tranzitie, care vor fi strict delimitate in timp si conditii de aplicabilitate. In conditiile unor aranjamente similare anterioare, unor state membre proaspat intrate in Uniune le-au fost acordate ragazuri pana la respectarea, in intregime, a prevederilor anumitor legi si reglementari.

Cum se desfasoara negocierile?

In 1997, Consiliul a stabilit o procedura de derulare a negocierilor. Sesiunile au loc la nivel de ministri sau adjuncti, respectiv reprezentanti permanenti, in numele statelor membre, si ambasadori sau negociatori sefi, in numele statelor candidate. In cursul negocierilor, fiecare candidat este apreciat in functie de propriile merite. Ritmul negocierilor va fi dictat de gradul de pregatire al statului candidat si de complexitatea subiectului. Din aceste motive, este greu de apreciat durata procesului de negociere pentru fiecare candidat in parte. Comisia propune pozitii comune de negociere pentru UE, la fiecare capitol de competenta Comunitara. Presedintia Consiliului, in stransa legatura cu Statele Membre si Comisia, face propuneri pentru capitolele care acopera Politica Externa si de Securitate Comuna si cooperarea in domeniul justitiei si al afacerilor interne. Pozitiile de negociere sunt aprobate in unanimitate de catre statele membre. Rezultatele negocierilor sunt incorporate in proiectul tratatului de aderare. Acesta este supus spre aprobare Consiliului si apoi Parlamentului European. Dupa semnare, tratatul de aderare este supus ratificaii statelor membre si statului candidat. In anumite cazuri, acest lucru se face prin referendum. Tratatul intra in vigoare, iar statul candidat devine stat membru, la data aderarii.