Aspecte juridice privind spălarea banilor

În contextul marilor schimbări politice şi sociale contemporane, al dezechilibrelor internaţionale şi al proceselor tensionate determinate de acestea, noile forme de criminalitate au luat o amploare deosebită mai ales în ţările aflate în tranziţie la economia de piaţă. O organizaţie criminală, prin modul său de structurare, are o deosebita capacitate de infiltrare în zonele vitale ale politicului şi economiei, prin întinderea sa mondială rapidă, prin recursul necondiţionat la violenţă, corupţie şi şantaj, reprezentând un pericol direct şi de mare actualitate, o sfidare la adresa societăţii mondiale.

Termenul de spălare a banilor a început să fie folosit în anii 1920 când Al Capone şi Bugsy Moran au deschis spălătorii în Chicago pentru a-şi spăla „banii murdari”. În zilele noastre, acestui scop îi folosesc restaurantele fast-food, cazinourile şi societăţile comerciale ce au la bază numerarul. Spălarea banilor este un proces complicat care parcurge mai multe etape şi implica mai multe persoane şi instituţii

Reciclarea fondurilor este un proces complex prin care veniturile provenite dintr-o activitate infracţională sunt transportate, transferate, transformate sau amestecate cu fonduri legitime, în scopul de a ascunde provenienţa sau dreptul de proprietate asupra profiturilor respective. Necesitatea de a recicla banii decurge din dorinţa de a ascunde o activitate infracţionala.

În cadrul activităţilor infracţionale, numerarul este principalul mijloc de schimb. Strategiile de spălare a banilor includ tranzacţii care, prin volum, sunt foarte profitabile şi atractive pentru instituţiile financiare legale. Spălarea banilor orientează banii dintr-o economie ilegala şi îi plasează în investiţii binevenite în economia legală.

Cele doua elemente majore ale procesului de reciclare de fonduri sunt: ascunderea veniturilor ilicite şi convertirea lor în bani, în scopul de a le ascunde provenienţa.

Capitolul I. Etapele procesului de spălare a banilor

Nu exista o singură metodă de spălare a banilor. Metodele pot varia de la cumpărarea şi vinderea unui obiect de lux (de ex. o maşină sau o bijuterie) pană la trecerea banilor printr-o reţea complexa, internaţională, de afaceri legale şi companii „scoica" (companii care exista în primul rând numai ca entităţi legale fără să desfăşoare activităţi de afaceri sau comerciale). Iniţial, în cazul traficului de droguri sau altor infracţiuni cum ar fi contrabanda, furtul, şantajul etc., fondurile rezultate iau în mod curent forma banilor lichizi care trebuie să intre printr-o metodă oarecare in sistemul financiar.

Procesul de spălare a banilor are trei faze: plasare, stratificare şi integrare sau, altfel spus, prespălare (convertirea banilor murdari în bani curaţi); spălarea principală (conversia banilor în intrări contabile); uscarea sau reciclarea (folosirea banilor pentru a obţine profit).

Plasarea presupune deplasarea fizica a profiturilor în numerar, necesara pentru evitarea controlului de către organele legii; reprezintă „scăparea", la propriu, de numerar şi îndepărtarea fizică a veniturilor iniţiale derivate din activitatea ilegală. Este cea mai vulnerabilă etapă a spălării banilor deoarece implică colectarea şi manevrarea unei mari cantităţi de numerar.

Stratificarea este procesul de mişcare a fondurilor între diferite conturi pentru a le ascunde originea; separarea veniturilor ilicite de sursa lor prin crearea unor straturi complexe de tranzacţii financiare proiectate pentru a înşela organele de control şi pentru a asigura anonimatul.

Integrarea reprezintă mişcarea fondurilor astfel spălate prin intermediul organizaţiilor legale; furnizarea unei legalităţi aparente bogăţiei acumulate în mod criminal.

Dacă procesul de stratificare are succes, schemele de integrare vor aşeza rezultatele spălării la loc în economie în aşa fel încât ele vor reintra în sistemul financiar apărând ca fonduri normale şi „curate" de afaceri.

În cadrul procesului de spălare a banilor s-au identificat anumite puncte vulnerabile, puncte dificil de evitat de către cel care spăla banii şi în consecinţa uşor de recunoscut, respectiv:

• intrarea numerarului în sistemul financiar;

• trecerea numerarului peste frontiere;

• transferurile in cadrul şi dinspre sistemul financiar.

Intrarea numerarului în sistemul financiar se realizează prin:

• fragmentarea operaţiunilor în numerar în scopul evitării raportării tranzacţiei prin divizarea operaţiunilor sub nivelul minim de raportare;

• folosirea inadecvata a listelor de excepţii prin care unele categorii de operaţii cu numerar sunt exceptate de la raportare (presupune uneori complicitatea unităţilor financiare respective);

• executarea de false documente de raportare pentru a legitima numerarul general;

• depunerile de profituri ilegale în bănci corespondente pot fi prezentate ca transferuri de la banca la banca;