Aspecte juridice privind spălarea de bani

1. Introducere

1.1. Noţiunea de ”spǎlare a banilor” şi originea ei

„Spǎlarea banilor” nu este o activitate nouǎ, tendinţa de a ascunde originea ilicitǎ a unor sume şi de a conferi acestora o aparentǎ legalitate şi implicit onestitate şi respectabilitate posesorilor acestor sume, are origini vechi. Pot fi amintiţi în acest context negustorii şi cǎmǎtarii din Evul Mediu care, pentru a ascunde dobânzile primite pentru împrumuturile ce le atribuiau, în conditiile în care biserica catolicǎ interzisese cǎmǎtǎria, apelau la o gamǎ variatǎ de trucuri financiare, care corespund în mare parte şi azi tehnicilor de reciclare a fondurilor.

Termenul de spǎlare a banilor a început sǎ fie folosit în anii 1920 când în SUA unele grupuri infracţionale (foarte cunoscuţi ar fi Al Capone şi Bugsy Moran) au deschis spǎlǎtorii, fie auto, fie de rufe, care aveau rolul de a spǎla „banii murdari”, în fapt sǎ-şi justifice banii proveniţi din diverse activitǎţi criminale. Probabil cǎ tocmai de la aceste activitǎţi a rǎmas şi denumirea de „money laudering” (spǎlarea banilor) care în timp a cǎpǎtat şi o consacrare juridicǎ.

Definirea acestui fenomen s-a reuşit prin explicarea în câteva cuvinte a modului de acţiune şi a scopului operaţiunilor de spǎlare a banilor, care în timp, prin semnarea şi ratificarea „Convenţiei Naţiunilor Unite împotriva traficului ilicit de stupefiante şi substanţe psihotrope” de la Viena din anul 1988 a dobândit caracter de lege în cele mai multe din statele lumii : spǎlarea banilor presupune conversia sau transferul de bunuri în scopul de a disimula sau deghiza originea ilicitǎ a acestora.

Detaliind aceastǎ definiţie, prin analiza fenomenului din punct de vedere economic, spǎlarea banilor presupune ansamblul de tehnici şi metode economice şi financiare prin care banii sau alte bunuri obţinute din activitǎţi ilicite, frauduloase, precum economia subteranǎ sau corupţia, sunt desprinse de originea lor, pentru ca apoi sǎ li se dea o aparentǎ provenienţǎ justificatǎ legal şi economic, în scopul investirii lor în economia realǎ.

1.2. Caracterul ilicit şi efectele negative ale spǎlarii banilor

Introducerea fondurilor ilicite în circuitul economiei reale a condus la internaţionalizarea accentuatǎ a crimei financiar-bancare şi a spǎlǎrii banilor, precum şi la crearea de noi fluxuri financiare, care fac urmǎrirea şi depistarea produselor infracţiunii extrem de greu de realizat.

Spǎlarea banilor este o infracţiune care, prin natura ei, se extinde peste graniţele naţionale ale statelor, ceea ce creeazǎ noi posibilitǎţi de plasare a „capitalurilor negre”.

În aceste condiţii se poate concluziona cǎ pot circula orice sume de bani, inclusiv bani murdari, ca produs financiar al afacerilor cu droguri, armament şi contrabandǎ, la care se adaugǎ sumele obţinute în urma unor acte de corupţie, evaziune fiscalǎ, trafic cu fiinţe umane ori înşelǎciuni în domeniul financiar bancar, care sunt integraţi în circuite financiare, pentru a fi albiţi prin metode greu de detectat.

Dupǎ plasarea capitalurilor ilicite prin intermediul instituţiilor financiar bancare şi de investiţii, în cele mai multe cazuri prestigioase, banii murdari îşi disimuleazǎ provenienţa ilicitǎ, integrându-se în circuitul afacerilor legale.