Aspecte privind dreptul la viață

1.Considerații generale

Drepturile fundamentale ale omului sunt drepturi esențiale, ce reprezintă o creație și o necesitate a lumii contemporane; fiind drepturi subiective ale cetățenilor, necesare pentru viața, libertatea și personalitatea acestora, pentru o buna dezvoltare a personalității umane.

Drepturile omului nu se cumpără, nu se vând și nu se transmit ereditar: ele sunt denumite "inalienabile" pentru că nimeni nu are dreptul să le ia vreunei persoane pentru niciun motiv.

Dreptul la viață face parte din categoria drepturilor civile și politice, alături de interzicerea toturii, sclaviei și tratamentelor inumane, crude sau degradante, libertatea și securitatea persoanei, dreptul la un proces echitabil, prezumția de nevinovăție și altele.

Scopul concret al acestei convenții este protejarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, fiind o garanție suplimentară alături de dreptul intern.

2. Dreptul la viață prevăzut de CEDO

În art. 2 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului se prevede că: „dreptul la viaţă al oricărei persoane este protejat prin lege. Moartea nu poate fi cauzată cuiva în mod intenţionat, decât în executarea unei sentinţe capitale, pronunţate de un tribunal, în cazul în care infracţiunea este sancţionată cu această pedeapsă prin lege”.

În multe din țările lumii se regăsește respectarea și protejarea dreptului la viață al fiecărei persoane independent de limbă, religie, rasă, culoare, sex, avere sau origine socială.

Dreptul la viață este cel mai natural drept al omului, un drept cetățenesc cu care începe inventarul drepturilor omului în cele mai importante acte internaționale în acest domeniu. Mai mult decât atât, dreptul la viață este o condiție necesară pentru exercitarea celorlalte drepturi, întrucât dacă viața omului nu este protejată, restul drepturilor sunt lipsite de obiect.

Curtea europeană de la Strasbourg consideră dreptul la viață “una dintre valorile fundamentale ale societăților democratice care formează Consiliul Europei”.