Aspecte privind soluționarea conflictelor de drepturi

1. Notiunea si clasificare conflictelor de munca.

Notiunea conflictelor de munca.

Economia de piata presupune cu necesitate existenta a doi parteneri sociali: patronatul pe de o parte si salariatii organizati sau neorganizati in sindicate , pe de alta parte.Nici un proces de munca , nici o activitate productiva organizata nu este de conceput fara aceste doua entitati inseparabile.

In raporturile dintre aceste parti predomina , firesc, colaborarea , intelegerea , pentru ca , in fond, scopul , idealul lor este comun: desfasurarea unei activitati cat mai rentabile , cu beneficii tot mai mari. In urma unei asemenea activitati fiecare din cele doua parti are de castigat: patronul (angajatorul , unitatea) isi mentine existenta , se dezvolta , prospera ; salariatii au stabilitatea locului de munca , obtin venituri care sa le asigure existenta , impreuna cu familiile lor.

Sunt situatii cand intre cele doua parti apar anumite neintelegeri , disensiuni , conflicte.Din punct de vedere juridic , nu orice disputa , neintelegere sau opozitie dintre parti constituie un conflict. Conflictul apare numai in situatia in care una din parti recurge la un mijloc de presiune, anunta cealalta parte de existenta unui conflict sau sesizeaza ca exista pericolul declansarii lui , ori nu respecta drepturile celeilalte parti sau nu-si indeplineste o obligatie .

Potrivit art.3 din Legea nr.168/1999 , conflictele dintre salariati si unitatile la care sunt incadrati , cu privire la interesele cu caracter profesional , social sau economic ori la drepturile rezultate din desfasurarea raporturilor de munca , sunt conflicte de munca.

O abordare mai generoasa a conflictului de munca se regaseste in Codul Muncii , art.248 care prevede: „ Conflictul de munca reprezinta orice dezacord intervenit intre partenerii sociali , in raporturile de munca.”

Din cele doua definitii legale rezulta ca o conditie necesara pentru constatarea unui conflict de munca este existenta unei relatii de munca. Definitia conflictului de munca data de art. 248 din Codul Muncii este mai cuprinzatoare , ea facand referire la partenerii sociali, care trebuie luati in considerare atat la nivelul unitatii , cat si la nivel de ramura sau national.In concordanta cu aceasta definitie , art. 282 din Codul Muncii precizeaza ca pot fi parti in conflictele de munca :

a)salariatii , precum si orice alta persoana titulara a unui drept sau a unei obligatii in temeiul codului , al altor legi sau al contractelor colective de munca;

b)angajatorii - persoane fizice si/sau juridice -, agentii de munca temporara , utilizatorii , precum si orice alta persoana care beneficiaza de o munca desfasurata in conditiile Codului muncii;

c)sindicatele si patronatele;

d)alte persoane juridice sau fizice care au aceasta vocatie in temeiul legilor speciale sau al Codului de procedura civila.

Termenul de angajator desemneaza conform art.10 din Codul muncii atat persoana juridica cat si persoana fizica ce utilizeaza munca prestata de salariati.

Persoanele juridice in calitate de angajatori pot fi : societatile comerciale, regii autonome, alte organizatii cu scop lucrativ , institutii publice , unitati bugetare , asociatiile de orice fel , fundatiile etc. Subliniem faptul ca si persoana fizica poate utiliza „munca prestata de salariati”, prin urmare este posibil un conflict de munca si intr-o astfel de situatie .Din punct de vedere juridic , unitatea ca parte a conflictului colectiv de munca in toate situatiile detine calitatea de „cel ce angajeaza” sau „angajator”.

Termenul de salariat , desemneaza persoana fizica care se obliga in temeiul unui contract individual de munca sa presteze munca pentru si sub autoritatea unui angajator , in schimbul unei remuneratii denumite salariu.

Formularea generica, respectiv ,”dintre salariati si unitatile la care sunt incadrati” evidentiaza ca textul legal se refera la:

a)conflictele colective de munca;

b)conflictele individuale de munca.

Din sfera de reglementare a legii sunt excluse conflictele dintre unitate ori angajator persoana fizica si persoanele care isi desfasoara munca pe alte baze decat contractul de munca(conventii civile de prestari servicii)ori intre membrii unei cooperative mestesugaresti si cooperativa respectiva.