Aspecte Privind Spălarea Banilor

Definitia conceptului de „spălarea banilor”

Spălarea banilor proveniţi din operaţii criminale este numai unul dintre multiplele aspecte ale unui proces mult mai vast bazat, pe de o parte, pe tranzacţii financiare globale imense care cresc continuu, iar pe de altă parte, pe investiţiile şi tranzacţiile comerciale care au loc în economia reală.

Criminalitatea organizată, pentru a-şi putea fructifica profiturile obţinute în urma numeroaselor şi diverselor activităţi infracţionale pe care le desfăşoară, trebuie să dea acestor profituri o aparenţă de legalitate. Însă acest proces nu este unul uşor ci, de multe ori implică eforturi deorsebite şi cu participarea voluntară sau involuntară a diverşi actori de pe scena economico-financiară naţională, regională şi internaţională dar şi a unor agenţi ai statului.

Organizaţiile criminale au dezvoltat şi perfecţionat de-a lungul timpului numeroase tehnici de disimulare a provenienţei banilor, bunurilor şi valorilor dobândite prin săvârşirea infracţiunilor, de aceea, pentru a contracara efectul nefast asupra economiei legale, statele au trebuit să îşi unească eforturile prin adoptarea de reglementări comune, atât cu privire la elaborarea unei definiţii comune a acestui fenomen dar şi cu privire la metodele de combatere şi neutralizare a acestuia precum şi de adoptare a unor norme de cooperare internaţională în acest domeniu deoarece spălarea de bani îmbracă dimensiuni internaţionale.

Noţiunea de „spălare de bani” se poate defini ca orice acţiune de ascundere, disimulare, achiziţie, posesie, folosire, investire, mişcare, păstrare sau transfer de proprietate, căreia legea îi conferă, în mod expres, statut de infracţiune în legătură cu acte ilegale şi infracţiuni specificate într-o astfel de lege care se referă la câştigurile provenite din alte infracţiuni. Prin urmare, noţiunea de „spălare a banilor” presupune existenţa unei alte infracţiuni generatoare de bani murdari, infracţiune primară; deci ea constă din orice act care are legătură cu veniturile provenite din acea infracţiune primară.

Pe de altă parte, în domeniul spălării banilor, legiuitorul român a adoptat Legea 656/2002 pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor precum şi pentru instituirea unor măsuri de prevenire şi combatere a finanţării actelor de terorism care defineşte şi incriminează spălarea banilor ca fiind schimbarea sau transferul de bunuri, cunoscând că acestea provin din săvârşirea de infracţiuni, în scopul ascunderii sau disimulării originii ilicite a acestor bunuri sau în scopul de a ajuta persoana care a săvârşit infracţiunea din care provin bunurile să se sustragă de la urmărire judecată sau executarea pedepsei, ascunderea sau disimularea adevăratei naturi a provenienţei, a situării, a dispoziţiei, a circulaţiei sau a proprietăţii bunurilor ori a drepturilor asupra acestora, cunoscând că bunurile provin din săvârşirea de infracţiuni, precum şi dobândirea, deţinerea sau folosirea de bunuri, cunoscând că acestea provin din săvârşirea de infracţiuni.

Procesul de spălare a banilor

Activitatea de spălare a banilor este un proces deosebit de complex ce presupune cunoştinţe de specialitate în domeniul economico-financiar, precum şi elaborarea unor tehnici şi scheme deosebit de sofisticate care au ca scop transformarea naturii ilicite a profiturilor organizaţiilor criminale. O tehnică de spălare a banilor este o procedură individuală, pe când schema presupune o succesiune de proceduri prin care profiturile unor operaţiuni ilicite sunt transformate în bani ilegali. O altă distincţie se face între termenii menţionaţi anterior şi cel de „mecanism” de spălare a banilor care desemnează instituţia financiară care facilitează spălarea.

Cu toate aceastea, literatura de specialitate a reuşit să împartă procesul de spălare a banilor în trei etape, fiecare dintre acestea înglobând, la rândul lor, o serie întreagă de activităţi.

Pentru a fi mai lesne de înţeles, unii autori au conferit acestor etape nişte denumiri plastice, după cum urmează:

a) Prima etapă – „prespălarea”, adică convertirea banilor murdari în bani curaţi;

b) A doua etapă – „spălarea principală” – conversia banilor în intrări contabile;

c) A treia etapă – „uscarea”, (reciclarea) banilor pentru a obţine profit.

Prima etapă a procesului de spălare a banilor o presupune „plasarea”, adică transformarea în numerar a profitului provenit din infracţiune, indiferent de forma în care acesta se găseşte şi deplasarea fizică a acestora în altă zonă de influenţă a organizaţiei, unde pericolul de descoperire este mai mic. Această etapă este cea mai delicată pentru persoana sau organizaţia care desfăşoară activităţile specifice întrucât există un risc foarte ridicat ca organele de aplicare a legii să descopere sursa ilicită de obţinere a numerarului. În această etapă sunt utilizate diverse tehnici şi sunt implicate diferite instituţii financiare, cum ar fi.