Atribuțiile Președintelui României

INTRODUCERE

În cuprinsul lucrării am prezentat atribuţiile preşedintelui României.

Preşedintele României îndeplineşte atribuţiile prevăzute în Constituţie după cum se raporteza la celelalte autorităţi publice.

Lucrarea este strucurata doar pe un singur capitol acesta conţinând mai multe subcapitole.

În acest sens subcapitolele sunt:” Atribuţii exercitate în raporturile cu Parlamentul”,” Atribuţii exercitate în raporturile cu Guvernul”,” Atribuţii exercitate în raporturile cu alte autorităţi ale administraţie publice”,” Atribuţii exrcitate în raporturile cu justiţia”,” Atribuţii în domeniul în domeniul apărării şi în situaţii excepţionale”,” Atribuţii în domeniul politicii externe”,” Alte atribuţii”.

I. Consideraţii preliminare

Pornind de la interpretările ce pot fi făcute pe marginea textului constituţional rezultă o serie de clasificări ale atribuţiilor Preşedintelui în funcţie de anumite criterii:

- Din punct de vedere al funcţiilor sale: atribuţii specifice şefului de stat (pe plan intern şi extern); atribuţii de realizare a funcţiei de şef al executivului; atribuţii de apărare a Constituţiei şi asigurare a bunei funcţionări a autorităţilor publice;

- Din punct de vedere al subiectelor faţă de care se exercită: atribuţii exercitate în raporturile cu Parlamentul; atribuţii exercitate în raporturile cu Guvernul; atribuţii exercitate în raporturile cu alte autorităţi ale administraţiei publice, în realizarea unor servicii publice naţionale; atribuţii în raporturile cu justiţia şi Curtea Constituţională; atribuţii în raporturile cu poporul.

- Din punct de vedere al frecvenţei: atribuţii obişnuite, curente activităţii de stat şi atribuţii în situaţii ieşite din comun.

- Din punct de vedere al procedurii: atribuţii exercitate fără condiţionări sau restricţii şi atribuţii condiţionate de termene, propuneri etc.

- Din punct de vedere al formelor tehnico-juridice: atribuţii care se realizează prin decrete; atribuţii care se realizează prin operaţiuni administrative şi atribuţii care se realizează prin acte exclusiv politice.

- Din punct de vedere al conţinutului: atribuţii privind legiferarea, atribuţii privind organizarea şi funcţionarea puterilor publice, atribuţii privind alegerea, formarea, avizarea formării, numirea sau revocarea unor autorităţi publice, atribuţii în domeniul apărării ţării şi asigurării ordinii publice, atribuţii în domeniul politicii externe şi alte atribuţii.

În doctrină se fac referiri la o serie de atribuţii al căror exerciţiu depinde exclusiv de voinţa Preşedintelui, fiind vorba despre puterea să discreţionară, şi respectiv, alte atribuţii care sunt expresia unei competenţe legate, cum ar fi numirea Guvernului pe baza votului de încredere acordat de Parlament.

În altă ordine de idei, va trebui să reţinem că, pentru executarea de către Preşedintele României a prerogativelor care îi sunt stabilite prin Constituţia României şi alte legi, se organizează şi funcţionează Administraţia Prezidenţială care cuprinde serviciile publice aflate la dispoziţia Preşedintelui pentru îndeplinirea atribuţiilor sale.

Potrivit unor modificări aduse legii în anul 2001, personalul Administraţiei prezidenţiale poate fi încadrat numai pe baza încrederii acordate de Preşedintele României şi cu condiţia semnării unui angajament de loialitate stabilit prin Regulamentul de organizare şi funcţionare a Administraţiei prezidenţiale aprobat de Preşedintele României.

Retragerea încrederii are ca efect revocarea încadrării, precum şi încetarea detaşării, eliberarea sau destituirea din funcţie ori desfacerea contractului de muncă, după caz Cu alte cuvinte, Preşedintele vine şi pleacă cu întreg personalul său.

I.1 Atribuţii exercitate în raport cu Parlamentul

În conformitate cu dispoziţiile Constituţiei, distingem patru atribuţii principale ale Preşedintelui României în raporturile sale cu Parlamentul referitoare la:

A) adresarea de mesaje;

B) convocarea Parlamentului;

C) dizolvarea Parlamentului;

D) promulgarea legilor.

A) Adresarea de mesaje cu privire la principalele probleme politice ale naţiunii (art.88).

Rolul mesajelor Preşedintelui este de a sensibiliza Parlamentul cu problemele prioritare sau care, în viziunea Parlamentului şi a Guvernului, sunt private în mod diferit, riscând să producă blocaje în activitatea statală sau convulsii în viaţa socială.

Aşa cum am arătat, Preşedintele României îndeplineşte şi funcţia de şef al puterii executive, calitate care conduce în mod firesc la stabilirea unor raporturi cu Parlamentul, unica putere legiuitoare a ţării, abilitată să exercite controlul asupra Guvernului şi administraţiei publice.

Deşi potrivit prevederilor constituţionale între Preşedinte şi Guvern nu există raporturi de subordonare, acest lucru nu trebuie perceput în sensul că Preşedintelui îi poate fi indiferentă activitatea Guvernului sau problemele deosebite cu care se confruntă societatea.

Dacă Preşedintele apreciază că anumite aspecte legate de îmbunătăţirea activităţii Guvernului, a ministerelor etc. Ţin de procesul legislativ, ori de controlul parlamentar, el poate transmite, în acest sens, un mesaj Parlamentului. În acest sens, art. 88 din Constituţie prevede că: „Preşedintele României adresează Parlamentului mesaje cu privire la principalele probleme politice ale naţiunii”.

Conţinutul acestui articol trebuie coroborat cu cel al art. 65 alin. (2) lit. a), potrivit cărora Camerele se întrunesc în şedinţă comună pentru primirea mesajului. Din analiza celor două texte rezultă că dreptului de mesaj al Preşedintelui României îi corespunde obligaţia camerelor întrunite în şedinţă comună, de a primi mesajul.