Audierea prin videoconferință și livrările supravegheate

1. Introducere

Atunci când într-un dosar penal există elemente de extraneitate, statele își pot acorda asistență judiciară în materie penală, în vederea soluționării acelui dosar. Asistența se realizează urmând regulile prevăzute în tratate bilaterale sau multilaterale încheiate în acest sens. Aceste tratate sau convenții se supun logicii contractelor, devenind obligatorii numai dacă toate părțile implicate sunt de acord cu textul tratatului, prin ratificare sau aderare. Regulile de interpretare a tratatelor sau convențiilor sunt stabilite prin Convenția de la Viena cu privire la interpretarea tratatelor.

Din punct de vedere teoretic, asistența judiciară în sens larg cuprinde extrădarea, transferul procedurilor penale, recunoașterea și executarea hotărârilor, precum și transferul persoanelor condamnate. Asistența judiciară în sens restrâns exclude problematica extrădării și, din punctul de vedere al practicienilor, cuprinde sprijinul furnizat de autoritățile judiciare ale unui stat celor din alt stat pentru realizarea anchetelor și cercetării judecătorești, sprijin ce poate cuprinde comunicarea de citații sau alte acte de procedură sau furnizarea de informații, dar și echipe comune de anchetă.

Asistența judiciară în materie penală este un principiu al cooperării judiciare internaționale și se utilizează atunci când un stat este incapabil să demareze o anchetă sau o procedură singur și are nevoie de ajutorul unui alt stat în acest sens, de exemplu, pentru audierea martorilor sau pentru supravegherea persoanelor aflate în deplasare în afara teritoriului statului solicitant.

Necesitatea combaterii eficiente a criminalității transfrontaliere a impus și o altă delimitare, întrucât cooperarea internațională în materie penală include și metode moderne de anchetă, precum audierile prin videoconferință, livrări supravegheate de obiecte ilicite, folosirea de investigatori sub acoperire etc. De aceea, organele de aplicare a legii au un rol determinant în asistența judiciară. Astfel, asistența în care sunt implicați numai procurorii și judecătorii se numește asistență judiciară, pe când asistența în care, pe lângă magistrați sunt implicați și polițiștii și vameșii, se numește asistență reciprocă sau cooperare internațională.

2. Asistența judiciară

În cadrul Uniunii Europene, un moment important în dezvoltarea asistenței reciproce este reprezentat de adoptarea și intrarea în vigoare a Convenției din 29 mai 2000 privind asistența judiciară reciprocă în materie penală între statele membre ale Uniunii Europene(Convenția 2000).

Pentru România, Convenția intră în vigoare la 1 decembrie 2007 și se aplică în relația cu celelalte state membre care au devenit parte la ea până în prezent.

Audierea martorilor și experților prin videoconferință (articolul 10 al convenției) precum și livrările supravegheate (art. 12 al convenției) sunt proceduri speciale prevăzute de Convenția din 29 mai 2000.

Videoconferința poate fi folosită pentru audierea unui martor sau expert, dar chiar și a învinuiților și inculpaților, însă pentru aceștia din urmă numai în anumite condiții (articolul 10.9).

Articolul 73 al convenției de aplicare a acordurilor Schengen care limita livrările supravegheate în cazul infracțiunilor legate de traficul de stupefiante a fost abrogat și înlocuit de articolul 12 al Convenției din 29 mai 2000, care impune statelor părți să prevadă în dreptul lor intern posibilitatea de a proceda la livrări supravegheate pentru orice infracțiune care dă loc la extrădare.