Avocatul poporului

Capitolul 1

1.Definiție

Avocatul Poporulu este o instituție centrală de stat românească. Este echivalentul instituției obdusmanul eurpean , instituție de origine suedeză (1766). În alte țări este cunoscută sub alte denumiri, precum: comisar parlamentar, apărător al poporului, apărător public, mediator public, procuror parlamentar.

Instituția Avocatului Poporului a fost definită pentru prima dată în România în Constituție în anul 1991, la ideea liberalului Dan Amedeo Lăzărescu care a dorit înființarea unei instituții noi după model suedez, menită să-i protejeze pe cetățeni de abuzurile administrației de stat.

În Constituția României, Avocatul Poporului este reglementat în Cap. IV din Titlul II.

2. Legislație

Avocatului Poporului este reglementat de Legea nr. 35 din 13 martie 1997, republicată. Această lege definește scopul și modalitatea de funcționare a Avocatului Poporului. Deasemenea, începând din anul 2018, funcționează și Avocatul Copilului, în conformitate cu Legea nr. 9/2018 pentru modificarea și completarea Legii nr. 35/1997 privind organizarea și funcționarea instituției Avocatul Poporului, Avocatul Copilului fiind un adjunct al Avocatului Poporului (conform Art 13 al Legii nr. 35/1997).

3. Procedura de numire și funcționare

Avocatul poporului este numit în ședința comună a celor două Camere ale Parlamentului pe o durata de 5 ani, cu posibilitatea reînnoirii mandatului o singură dată. Pe durata mandatului său, avocatul poporului nu poate îndeplini nici o altă funcție publică sau privată, cu excepția celei de cadru didactic în învățământul superior.

Avocatul poporului își exercită funcțiile fie din oficiu fie la cererea persoanelor interesate. Pentru că activitatea să fie eficientă, constituția obligă autoritățile publice să-i asigure sprijinul necesar.

Avocatul poporului răspunde numai în față Parlamentului, având obligația de a-i prezența acestuia rapoarte. În aceste rapoarte avocatul poporului poate face și recomandări privind legislația sau luarea unor măsuri pentru ocrotirea libertăților publice.

Capitolul 2

1. Domenii de activitate

Instituția Avocatul Poporului își desfășoară activitatea pe următoarele domenii de specializare:

- drepturile omului, egalitate de șanse între bărbați și femei, culte religioase și minorități naționale;

- drepturile copilului, ale familiei, tinerilor, pensionarilor, persoanelor cu handicap;

- armata, justiție, poliție, penitenciare;

- proprietate, muncă, protecție socială, impozite și taxe.

- prevenirea torturii și a altor pedepse ori tratamente cu cruzime, inumane sau degradante în locurile de detenție.

Nu fac obiectul activitățîi instituției Avocatul Poporului și vor fi respinse fără motivare cererile privind:

- actele emise de Camera Deputaților, Senat, Parlament;

- actele și faptele deputaților și senatorilor;

- actele și faptele Președintelui României;

- actele și faptele Guvernului

- actele și faptele Curțîi Constituționale;

- actele și faptele Președintelui Consiliului Legislativ;

- actele și faptele autoritățîi judecătorești.

În vederea realizării atribuțiilor ce îi revin potrivit legii, Avocatul Poporului organizează birouri teritoriale care își desfășoară activitatea pe rază teritorială de competență a curților de apel.