Avocatul Poporului din România - Principalele Domenii de Activitate

FUNDAMENTELE DREPTURILOR OMULUI

O definitie a drepturilor omului este dificil de formulat, ca si în cazul altor valori fundamentale - binele, adevarul, dreptatea. În sens juridic, un drept este o revendicare pe care suntem îndreptatiti sa o cerem. Un drept al omului este o revendicare atribuita prin simpla conditie de a fi fiinta umana.

La baza drepturilor omului stau valorile fundamentale: demnitatea umana, egalitatea, existenta interpersonala si interstatala în mod practic. De exemplu: libertatea, respectul pentru celalalt, nediscriminarea, toleranta, dreptatea, responsabilitatea.

Drepturile omului îsi au radacinile în multe culturi si traditii ancestrale. Codul Hammurabi, în Babilonia (Irak, 2000 î.Hr.) a fost primul cod legislativ scris. În secolele XIX-XX au fost adoptate primele tratate internationale de drepturile omului. O serie de probleme legate de drepturile omului au început sa fie discutate la nivel international, în special cele privind sclavia, negotul de persoane, conditiile inumane de munca si munca copiilor.

În secolul XX, Carta Natiunilor Unite, semnata la 26 iunie 1945, statueaza ca obiectiv fundamental al Natiunilor Unite "apararea generatiilor viitoare de eventualele razboaie" si "reafirmarea credintei în drepturile fundamentale ale omului, în demnitatea si valoarea omului si în egalitatea de drepturi dintre femei si barbati". La nivelul Natiunilor Unite, Carta Internationala a Drepturilor Omului cuprinde: Declaratia Universala a Drepturilor Omului (1948), Conventia Internationala asupra Drepturilor Civile si Politice si Conventia Internationala asupra Drepturilor Economice, Sociale si Politice (1996). Recent, a fost elaborata si Carta Sociala Europeana, care urmareste asigurarea anumitor standarde de viata ale popoarelor din Europa.”

Aproape toate regiunile lumii au elaborat propriile instrumente pentru protectia drepturilor omului: Conventia Americana a Drepturilor Omului (1969), Carta Africana a Drepturilor Omului si Popoarelor (1986), Conventia Europeana a Drepturilor Omului (1950) si, recent, Declaratia Asiatica a Drepturilor Omului si Carta Araba a Drepturilor Omului.

Comunitatea internationala a stabilit ca drepturile omului sunt:

- inalienabile (nimeni nu le poate pierde, desi în unele circumstante ele pot fi suspendate sau restrictionate);

- indivizibile, interdependente si interrelationate (nu pot fi abordate izolat unele de altele);

- universale (se aplica în mod egal pentru toate persoanele, indiferent de rasa, culoare, sex, limba, religie, opinii politice sau de alt gen, origine nationala, origine sociala sau alt tip de statut).

DREPTURILE OMULUI ÎN ROMÂNIA

Pentru întarirea protectiei libertatilor individuale si aducerea lor la standardele statelor membre ale Uniunii Europene, puterea politica din România, împreuna cu organismele specializate trebuie sa aiba în vedere:

În domeniul programelor:

- aplicarea programului de cooperare cu organizatii neguvernamentale în vederea reintegrarii persoanelor condamnate;

- aplicarea programului de cooperare cu organizatii neguvernamentale privind accesul la informatii din institutii publice în vederea descoperirii actelor care aduc atingere drepturilor si libertatilor cetatenesti.

În privinta drepturilor minoritatilor nationale:

- „continuarea programelor elaborate în trecut pentru încurajarea actiunilor interculturale care promoveaza cooperarea interetnica;

- constituirea unui Grup de Lucru Interministerial pentru elaborarea unui program national pe problemele rromilor si integrarea lor sociala. În acest scop, proiectele implementate în perioada 1999-2000 care au dat rezultate vor fi multiplicate si vor fi integrate într-un program national;

- extinderea si informatizarea retelei regionale de birouri teritoriale ale DPMN si cel de implementare a unor programe socio-medico-educative pentru comunitatile de rromi.”

În privinta drepturilor copilului:

- restructurarea institutiilor rezidentiale de protectie a copilului, inclusiv a celor pentru copilul cu handicap, si reconversia administrarii resurselor acestora;

- armonizarea legislatiei nationale cu legislatia internationala/ comunitara în domeniul protectiei copilului;

- crearea si dezvoltarea unui sistem national de monitorizare si evaluare a întregii activitati de protectie a drepturilor copilului.

AVOCATUL POPORULUI

O forma speciala de verificare a respectarii legii în strânsa legatura cu drepturile si libertatile cetatenesti se realizeaza prin Avocatul poporului.

Avocatul Poporului este denumirea constitutionala sub care este organizat si functioneaza, în România, ombudsmanul. Institutia „Avocatul Poporului” a fost creata prin Constitutia din anul 1991, dar a fost înfiintata si a început sa functioneze în anul 1997, dupa adoptarea legii ei organice, Legea 35/1997.

Institutia este condusa de catre Avocatul Poporului, acesta fiind numit de catre Senat si de Camera Deputatilor, în sedinta comuna, pe o perioada de 5 ani, mandat ce poate fi reînnoit o singura data. Avocatul Poporului este ales din rândul personalitatilor vietii publice care îndeplinesc conditiile de numire prevazute pentru judecatorii de la Curtea Constitutionala. În prezent, functia de avocat al poporului este detinuta de catre dr. Ioan Muraru, ales de catre Senatul României la 4 octombrie 2001 si reales de catre Parlamentul României la 10 mai 2006, pentru un mandat de cinci ani.

Institutia „Avocatul Poporului” are drept scop apararea drepturilor si libertatilor cetatenilor în raporturile acestora cu autoritatile publice. Este o autoritate publica autonoma si independenta fata de orice alta autoritate publica. Are buget propriu care face parte integranta din bugetul de stat.