Balistica Judiciară

1. CUVÂNT INRODUCTIV

Din ramura tehnicii criminalistice am ales să acordăm o atenţie deosebită asupra balisticii judiciare care este o componentă a balisticii generale, ea studiază construcţia şi funcţionarea armelor de foc, precum şi toate fenomenele legate de tragere şi de urmele acesteia. Această disciplină stabileşte metodele de cercetare criminalistică a urmelor lăsate de folosirea armelor de foc în diverse situaţii.

O parte din datele ştiinţifice ale balisticii generale sunt folosite şi aplicate de către organele de urmărire penală, de către criminalistică în cercetarea diferitelor infracţiuni, la a căror săvârşire s-au folosit arme de foc ori, legat de acestea, s-au comis alte fapte încriminate de lege.

În cele ce urmează vom prezenta noțiunile generale despre balistica judiciară,noțiunie tehnice generale despre armele de foc, urmele formate prin folosirea armelor de foc,particularitățile cercetării la fața locului a armelor de foc , a urmelor acestora și ce prevede expertiza balistică.

2. NOŢIUNI GENERALE DESPRE BALISTICA JUDICIARĂ

Balistica judiciară este o componentă a balisticii generale care studiază construcţia şi funcţionarea armelor de foc, efectele produse de acestea, construcţia şi funcţionarea muniţiei, precum şi mişcarea proiectului sau a glonţului. O parte din datele ştiinţifice ale balisticii generale sunt folosite şi aplicate de către organele de urmărire penală, de către criminalistică în cercetarea diferitelor infracţiuni, la a căror săvârşire s-au folosit arme de foc ori, legat de acestea, s-au comis alte fapte incriminate de lege.

Metodele elaborate de balistica judiciară se împart în două mari grupe: cele aplicate de către organele de urmările penală pentru descoperirea, ridicarea, fixarea şi examinarea armelor de foc şi a urmelor acestora la locul săvârşirii faptei şi cele necesare în munca desfăşurată în laborator.

Problemele ridicate şi, totodată sarcinile balisticii judiciare sunt următoarele:

- descoperirea şi, totodată, studierea urmelor lăsate de folosirea armelor de foc;

- descoperirea armelor de foc şi a muniţiei folosite sau disponibile;

- stabilirea orificiului de intrare şi ieşire a glonţului ce a pătruns prin diferite obiecte sau prin corpul uman şi stabilirea ordinii împuşcăturilor;

- stabilirea distanţei şi direcţiei de tragere în scopul lămuririi unor împrejurări, precum şi pentru descoperirea locului de unde s-a tras şi a altor urme lăsate de infractor;

- stabilirea vechimii împuşcăturii şi cât timp o armă de foc nu a fost folosită;

- stabilirea faptului dacă arma de foc cuprinde piese străine de prima ei formă de fabricaţie;

- stabilirea apartenenţei unei piese de armă de foc descoperită la locul faptei, la o armă din cele descoperite la locul faptei sau deţinute de către una din persoanele bănuite;

- stabilirea faptului că o armă de foc este în stare de funcţionare;

- stabilirea dacă, în condiţiile date, o armă de foc se putea declanşa fără apăsarea trăgaciului, prin simpla cădere sau izbitură;

- examinarea gloanţelor, tuburilor, alicelor şi burelor, a compoziţiei lor chimice şi a modului de fabricare a acestora, în scopul stabilirii tipului de muniţii, dacă ele - glonţul şi tubul ars - au format acelaşi cartuş, pentru a putea fi comparate cu gloanţele, tuburile, alicele şi burele găsite asupra bănuitului sau învinuitului ;

- identificarea generală şi individuală a armelor cu ţeavă ghintuită şi a celor cu ţeavă lisă, precum şi identificarea unor piese sau părţi componente ale armelor de foc.

Dintre problemele arătate mai sus, cea mai importantă şi cea mai frecvent întâlnită în cercetările de balistică judiciară este identificarea generală şi individuală a armelor cu ţeavă ghintuită cu ajutorul gloanţelor şi a tuburilor rezultate în urma tragerii.