Beția - cauză care înlătură caracterul penal al faptei

BEŢIA

I. Beţia – Reglementarea in Codul Penal

Art. 49 :

1. Nu constituie infracţiune fapta prevăzută de legea penală, dacă făptuitorul, in momentul săvârşirii faptei, se găsea, datorită unor împrejurări independente de voinţa sa, in stare de beţie completă produsă de alcool sau de alte substanţe.

2. Starea de beţie voluntară completă produsă de alcool sau de alte substanţe nu înlătură caracterul penal al faptei. Ea poate constitui, dupa caz, o circumstanţă atenuantă sau agravantă.

II. Definire

Beţia reprezintă o stare psiho-fizică anormală a persoanei datorată actelor pe care le are asupra organismului şi facultăţilor psihice ale persoanei, anumite substanţe excitante ori narcotice consumate ori introduse în corpul său.

Substanţele alcoolice ori narcotice introduse în corpul persoanei provoacă devieri de la starea normală psiho-fizică a acesteia, de la diminuarea până la anihilarea completă a capacităţii psiho-fizice intelective si volitive în determinarea atitudinii faţă de faptele pe care le săvârşeşte în această stare

Cea mai frecventă stare de beţie este cea produsă de alcool, numită “beţie caldă”. Există şi “beţia rece” care se produce prin consumarea substanţelor stupefiante, ca morfina, cocaine, heroina, opiu, haşiş sau alte droguri.

Prin acţiunea lor asupra organismului şi asupra facultăţilor psihice ale persoanei care le consumă, aceste substanţe ebriante provoacă devieri specifice de la starea psihofizică normală a persoanei. Astfel de devieri conduc la diminuarea , uneori până la anihilare, a capacităţii psihofizice a persoanei de a-şi da seama sau de a fi stăpână pe acţiunile sau inacţiunile pe care le săvârşeşte in această stare. De aceea în reglementarea răspunderii penale a persoanei trebuie să se ţină seama de influenţa pe care starea de intoxicaţie, oricare ar fi natura şi cauzele acesteea, o poate avea asupra capacităţii psihofizice şi deci asupra răspunderii persoanei în dreptul penal.

III. Felurile stării de beţie

În doctrina penală se face deosebirea intre diferite forme de beţie, de care sunt legate şi consecinţe juridice distincte.

A. După poziţia persoanei faţa de consumarea alcoolului sau a altor substanţe, starea de beţie poate fi:

a) beţie accidentală sau involuntară, când este rezultatul unei întâmplări independente de voinţa persoanei care a ajuns in această stare (ex: inhalarea vaporilor de alcool din preajma unei instalaţii de distilare);

b) beţie voluntară, cand persoana a dorit sa consume o cantitate de alcool sau de alta substanţă, indiferent dacă a vrut sau nu să se îmbete. Distincţia menţionată interesează sub aspectul consecinţelor juridice pe care le poate avea asupra răspunderii penale.

Beţia simplă poate constitui o circumstanţă atenuantă, întrucât făptuitorul nu şi-a provocat anume această stare pentru a savarşi o faptă prevăzută de legea penală. Dimpotrivă, beţia premeditată este întotdeauna o circumstanţă agravantă a răspunderii penale, deoarece făptuitorul şi-a provocat această stare pentru a prinde curaj in săvârşirea faptei.

B. După gradul de intoxicaţie cu alcool sau alte substanţe, beţia poate fi:

a) beţia incompletă, care există numai atunci când, datorită intoxicării cu alcool sau alte substanţe, persoana se află intr-o stare de excitabilitate care este in afara normalului, manifestată prin diminuarea capacitaţii psihofizice sau prin sporirea agresivităţii. Beţia incompletă poate avea diferite grade, începând cu stare de beţie “uşoară” si până la cea “acută”.

b) beţia completă, care există atunci când procesul de intoxicare cu alcool sau alte substanţe a trecut de la starea de excibilitate si impulsivitate la starea de cvasiparalizare a energiei fizice si de totală întunecare a facultăţilor psihice. Persoana aflată în starea de beţie completă nu mai este stăpână pe mişcările sale fizice si nu mai are capacitatea de a înţelege şi voi.

Beţia poate fi:

-cauza care înlătură caracterul penal al unei fapte (art. 49, al. 1, C.p.);

-circumstanţa agravantă(art. 75, al.1, lit. e, C.p.);

-circumstanţa agravantă sau atenuantă, după caz (art. 49, al. 2, C.p.).

IV. Condiţiile beţiei accidentale (fortuite)

Din analiza dispoziţiei legale, rezultă că pentru existenţa stării de beţie accidentală (fortuită) trebuie să fie îndeplinite următoarele condiţii:

a) făptuitorul să fie găsit în momentul începerii sau, eventual, în tot timpul săvârşirii faptei, în stare de beţie produsă de alcool sau de alte substanţe. Dacă starea de beţie nu a existat în momentul începerii sau în timpul săvârşirii faptei, ci anterior sau posterior acesteia, condiţia nu este îndeplinită;

b) starea de beţie să fi fost accidentală, adică provocată independent de voinţa făptuitorului, in condiţiile examinate;

c) starea de beţie să fi fost completă, deci făptuitorul să fi fost lipsit de posibilitatea de a-şi da seama de fapta sa;