Birocrația, amenințare sau oportunitate

Poate exista o viaţă socială fără birocraţie şi structurile sale specifice? Răspunsul este negativ, tocmai din cauza nevoii de continuitate şi stabilitate, datorită faptului pare imposibil ca o masă de oameni dispersaţi teritorial să fie conduşi fără ajutorul unui sistem birocratic. Sociologul german Max Weber a adus o contribuţie originală în definirea conceptului de “birocraţie”, fiind aproape singurul care i-a înlăturat conotaţiile peiorative, subliniind indispensabilitatea acesteia pentru raţionalizarea procedurilor de atingere a obiectivelor într-o organizaţie.

Conform teoriei weberiene birocraţia ar reprezenta forma de organizare proprie unei societăţi avansate care funcţionează pe baza definirii oficiale a unor responsabilităţi date servitorilor publici prin intermediul legilor şi regulamentelor. Într-o definiţie modernă, birocraţia reprezintă un corp de oficiali administrativi, ca şi procedurile şi sarcinile implicate într-un anumit sistem de administraţie. În prezent, birocraţia este asociată de către societatea civilă unui fenomen negativ căruia i se aduc foarte multe critici. Principalele reproşuri care i se aduc cel mai adesea birocraţiei sunt legate de următoarele aspecte: felul în care sunt tratate persoanele care se adresează sistemului, ierarhizarea excesivă, procedurile riguroase, încetineala cu care se desfăşoară procedurile administrative, corupţia sistemului.

Persoanele care intră în contact cu sistemul birocratic se întâmplă foarte des să beneficieze de un tratament ostil din partea funcţionarilor. Aceasta se întâmplă datorită rutinei, automatismelor la care sunt supuşi zilnic funcţionarii şi care îi transformă practic în roboţi limitaţi în a aplica legi şi regulamente. De asemenea, obligaţia acestora de a îndeplini proceduri şi regulamente pe care e posibil să le considere lipsite de sens, inutile generează frustrări în rândul acestora.

Ierarhizarea excesivă presupune foarte multe trepte de autoritate, iar deciziile tind să se transfere la nivelele cele mai înalte a ierarhiei, ajungându-se chiar ca decizii mărunte să poată fi luate doar de vârful ierarhiei respective. (un exemplu în acest sens este următorul: într-o direcţie deconcentrată în teritoriu a unui minister pentru procurarea materialelor de birotică necesare este nevoie de un aviz semnat de la minister). Această ierarhizare afectează şi persoanele care se adresează unui astfel de sistem cu o anumită solicitare, deoarece va fi nevoie de mult timp pană i se va răspunde solicitării, documentul respectiv trebuind sa parcurgă toate treptele respective.

Observăm un proces de încetineală în ceea ce priveşte luarea deciziilor sau răspunderea la o solicitare/ oferirea unui acord unei persoane ceea ce poate duce la pierdere de timp şi chiar pierderi economice pentru persoana interesată.

Cozile interminabile de la ghişeele diferitelor instituţii publice nu numai că duc la pierdere de timp, dar generează şi corupţie. Oamenii fie că au de rezolvat probleme personale sau ce ţin de serviciu sunt nevoiţi să stea ore în şir la cozi poate numai pentru o semnatură, ştampilă, o adeverinţă, etc. Dorind să obţină mai repede “hârtiuţa” respectivă le oferă funcţionarilor diferite“atenţii”. Şi acesta este unul din motivele pentru care funcţionarii nu-i tratează corespunzător pe cetaţeni, pentru că aşteaptă să fie “răplătiţi” pentru “efortul depus” de a elibera o adeverinţă sau a semna un act. O soluţie care ar rezolva cel puţin problema disconfortului de a aştepta în picioare ar fi apelul la tehnologia modernă, mai exact introducerea în fiecare instituţie publică a unor aparate speciale care să ofere fiecărui cetăţean un număr de ordine în funcţie de momentul în care a sosit în acea instituţie. Astfel, fiecare persoană va putea aştepta pe un scaun pană în momentul în care va fi afişat numărul său. O altă soluţie ar fi permiterea accesului la instrumente de guvernare electronică (acele formulare online, în urmă cărora persoanele în cauză primesc un răspuns rapid la solicitarea respectivă care conţine data şi ora programării în care se poate prezenta în institiţie pentru formularul să fie semnat şi ştampilat), soluţie care a început să fie utilizată deja în unele instituţii.