Brevetul de invenție

Invenția este definită în dicționarul explicativ al limbii române ca fiind o rezolvare sau realizare tehnică dintr-un domeniu al cunoașterii care prezintă noutate și progres față de stadiul cunoscut până atunci.

Ca și celelalte drepturi de autor, și drepturile asupra invenției sunt recunoscute și apărate pe teritoriul României prin eliberarea unui titlu de protecție de către Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci, în condițiile prevăzute de Legea nr. 64/1991.

Brevetul de invenție aparține inventatorului sau succesorului său în drepturi și este chiar titlul de protecție pentru invenție, care conferă titularului său un drept exclusiv de exploatare, pe durata de valabilitate a acestuia.

Dacă o invenție a fost creată de mai mulți inventatori, împreună, fiecare dintre aceștia are calitatea de coautor al invenției, iar dreptul aparține în comun tuturor coautorilor.

În cazul în care aceeași invenție a fost creată de mai multe persoane, în același timp și independent una de alta, dreptul la brevet aparține aceleia care a depus cea dintâi o cerere de brevet la Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci, sau acelei persoane care are o prioritate recunoscută.

Conform art. 5 din Legea nr. 64/1991, dacă inventatorul este salariat, în lipsa unei prevederi contractuale mai avantajoase acestuia, dreptul la brevetul de invenție va aparține:

- unității, pentru invențiile realizate de salariat în exercitarea unui contract de muncă ce prevede o misiune inventivă încredințată în mod explicit, care corespunde cu funcțiile sale; inventatorul beneficiază de o remunerație suplimentară stabilită prin contract;

- salariatului, pentru invențiile realizate de către acesta fie în exercitarea funcției sale, fie în domeniul activității unității, prin cunoașterea sau folosirea tehnicii ori mijloacelor specifice ale unității sau ale datelor existente în unitate, fie cu ajutorul material al acesteia, în lipsa unei prevederi contractuale contrare.

- unității care a comandat cercetarea, pentru invenția rezultată dintr-un contract de cercetare în care nu există o clauză contrară, inventatorul având dreptul la o remunerație suplimentară stabilită prin act adițional la contract.

Drepturile bănești ale autorului unei realizări tehnice, care este nouă la nivelul unei unități și utilă acesteia, se stabilesc prin contract încheiat între autor și unitate. Unitatea care aplică această realizare tehnică are obligația să ateste calitatea de autor.

Inventatorii, solicitanții sau, după caz, și titularii desemnați vor stabili de comun acord și vor comunica la Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci persoana îndreptățită la eliberarea brevetului, precum și drepturile bănești ale inventatorului în cazul în care brevetul urmează a fi eliberat alte persoane decât inventatorului.

O invenție poate fi brevetabilă dacă are ca obiect un produs, un procedeu sau o metodă. Invenția având ca obiect un nou soi de plantă, un hibrid sau o nouă rasă de animal este brevetabilă dacă acestea sunt noi, distincte, omogene și stabile.

Situații speciale. Excepții de la brevetabilitate

Conform legislației naționale și internaționale, invențiile din domeniul biotehnologiei vor trebui să îndeplinească o serie de condiții speciale pentru a fi brevetate.

Astfel, aceste invenții devin brevetabile dacă se referă la:

- un material biologic care este izolat din mediul natural sau este produs prin orice procedeu tehnic, chiar dacă înainte se producea în natură;

- plante sau animale, dacă posibilitatea tehnică de realizare a invenției nu se limitează la un anumit soi de plante sau la o anumită rasă de animale;

- un procedeu microbiologic sau la un alt procedeu tehnic ori un produs, altul decât un soi de plante sau o rasă de animale, obținut prin acest procedeu;

- un element izolat al corpului uman sau altfel produs printr-un procedeu tehnic, inclusiv secvența sau secvența parțială a unei gene, chiar dacă structura acelui element este identică cu structura unui element natural.