Bugetul - istoric, noțiune, importanță

I. Istoricul bugetului

Bugetul apare odată cu statul din necesitatea de a reflecta nevoile publice sub forma cheltuielilor publice și sursele de venit sub forma veniturilor publice.

Expresia “buget” provine de la cuvântul “bouge”, de origine franceză, care are semnificația unei pungi de piele în care se țin bani. În Anglia să folosit pentru prima dată aceasta instituție odată cu venirea normanzilor.

Cancelarul tezaurului obișnuia să deschidă în fața Camerei Comunelor o mapă de piele în care erau cuprinse veniturile și cheltuielile de natură publică pentru o perioadă de timp. Acest moment coincidea cu deschiderea anului bugetar.

Instituția a fost reglementata printr-o lege pentru prima dată în Franța, în anul 1802. În anul 1806 apare într-o lege a finanțelor o reglementare mai modernă și mai exactă.

În țara noastră, în perioada lui Constantin Brâncoveanu, apare într-o formă embrionară instituția bugetului sub denumirea “Condica de venituri și cheltuieli”.

Pe timpul lui Nicolae Mavrocordat instituția bugetului se manifestă sub forma unui act (dare de seamă) denumit “samile vistieriei”. În perioada Regulamentelor Organice ale Munteniei și Moldovei (1831 - 1832) în capitolul I existau referiri la buget sub formularea “închipuirea cheltuielilor anului viitor”. Aceasta formulare sugerează ideea de buget, dar numai pentru aspectul cheltuielilor.

Prima constituție româneasca, care reglementează instituția juridică a bugetului, este Constituția de la 1866, în care se precizează că: „în fiecare an Adunarea deputaților încheie socotelile și votează bugetul. Toate veniturile și cheltuielile statului trebuie trecute în buget și în socoteli”. Aceleași dispoziții, referitoare la buget, se vor regăsi și în Constituția de la 1923 și în cea de la 1938.

Între cele două războaie mondiale instituția bugetului a evoluat în sensul că el devine un instrument de programare a veniturilor și cheltuielilor publice supus aprobării parlamentelor și adoptat prin lege. În această perioadă România a acordat o mare importanță vieții publice pe care a modernizat-o cu sprijinul unei politici financiar-bugetare moderne.

După al II-lea război mondial s-a recurs la sistemul pluralității de bugete. În socialism bugetul exprima economia centralizată și s-a numit “bugetul central al statului”. Sursele bugetare proveneau de la unitățile socialiste cu capital de stat în procent de 90%; un procent de 6% era realizat de sectorul cooperatist (agricol, cooperație de consum și cea meșteșugăreasca); restul provenea din sectorul privat, extrem de restrâns.

După 1989 a apărut Legea finanțelor publice nr. 10/1991, în prezent abrogata, în care bugetul era reglementat după cum urmează:

- Bugetul administrației centrale de stat;

- Bugetul asigurărilor sociale de stat;

- Bugetele locale.

Constituția României folosește termenul de Buget Public Național. În locul bugetului administrației centrale de stat s-a folosit termenul de buget de stat. Aceasta formulare ni se pare mai corectă, întrucât este mai cuprinzătoare, conceptul de buget al administrației centrale de stat nefiind semnificativ pentru toate tipurile de venituri și de cheltuieli destinate vieții publice de interes central.

Prin Legea nr. 72/1996, a finanțelor publice, nu se preia conceptul de buget public național, fiind folosită formularea de sistem bugetar compus din: bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele locale, bugetul fondurilor speciale, bugetul trezoreriei și bugetul altor instituții. Actuală

Legea finanțelor publice (500/2002) nu prevede în mod expres conceptul de sistem bugetar dar, rezulta din lege, că suntem în prezența unui sistem bugetar compus din totalitatea bugetelor enumerate la art. 1(2), la care credem că trebuie adăugat și subsistemul bugetelor locale reglementat de Legea nr. 273/29 iunie 2006, privind finanțele publice locale.

În concluzie, față de soluția actelor normative ce reflecta concepția bugetară a legiuitorului român, suntem de acord că se poate susține existența unui sistem bugetar public, ce are două componente: sistemul bugetar public central, în care sunt incluse toate categoriile de bugete prevăzute de art. 1 alin. 2 (din Legea nr. 500/2002) și sistemul bugetar public local, care cuprinde toate categoriile de bugete locale.

Conceptul de sistem bugetar public, cu cele două componente ale sale, nu trebuie confundat cu noțiunea de „buget general consolidat”, care reprezintă „ansamblul bugetelor componente ale sistemului bugetar, agregate și consolidate pentru a forma un întreg” (Legea nr. 500/2002, art. 2 pct. 7). Există o diferență de nuanța, dacă avem în vedere că se impune consolidarea bugetelor și agregarea lor pentru a fi în prezența conceptului la care ne-am referit.

Sistemul bugetar public nu se poate confunda nici cu noțiunea de Buget Public Național, care cuprinde un ansamblu de bugete expres prevăzute în Constituția României (Bugetul de stat, Bugetul Asigurărilor sociale de stat și Bugetele locale).