Bugetul public național și sistemul bugetar al României

Aparitia bugetelor nationale, ca mijloace de determinare a cheltuielilor de facut si veniturilor de realizat, este legata de lupta dintre Coroana, autoritate suprema intr-un stat si reprezentantii natiunii cu privire la resursele acestei autoritati a Coroanei, alcatuirea si folosirea acestora si controlul utilizarii lor.

In sistemul nostru de drept intalnim aceasta institutie intr-o forma embrionara in regulamentele organice care vorbeau despre “inchipuirea” cheltuielilor anului viitor. In 1860 (in timpul domniei lui A.I. Cuza) intalnim aceasta institutie in regulamentul finantelor care prevedea ca veniturile si cheltuielile publice, ce au a se efectua pentru serviciul fiecarui exercitiu, vor fi autorizate prin legile de finante si vor forma bugetul general al statului.

In Constitutiile ce au urmat pana in 1948 institutia este prevazuta ca atare, competenta de aprobare apartinand Parlamentului. Si in perioada comunista Constitutia vorbea despre buget, in unele cazuri acesta fiind aprobat de catre consiliul de stat.

Dupa 1989 institutia bugetului a fost revigorata prin 3 legi: Legea nr. 10/1991, Legea nr. 72/1996 si Legea nr. 500/2002 (in vigoare si in prezent). Legea nr. 500/2002 stabileste principiile, cadrul general si procedurile privind formarea, administrarea, angajarea si utilizarea fondurilor publice, precum si responsabilitatea institutiilor publice implicate in procesul bugetar. Legea este conceputa dupa modelul tarilor membre ale Uniunii Europene si clarifica prin definitii termenele si conceptele cu care opereaza. Dispozitiile acestei legi de aplica:

• bugetului de stat;

• bugetului asigurarilor sociale de stat;

• bugetelor fondurilor speciale;

• bugetului trezoreriei;

• bugetelor institutiilor publice autonome;

• bugetelor institutiilor finantate integral sau partial de la alte bugete;

• bugetelor institutiilor publice finantate integral din veniturile proprii;

• bugetelor fondurilor provenite din credite externe garantate de stat;

• bugetelor fondurilor externe nerambursabile.

Deosebit de aceste bugete sunt reglementate bugetele locale care cuprind bugetele unitatilor administrativ-teritoriale, care au personalitate juridica (orasul, judetul, comuna).

1. Definitia bugetului:

Bugetul are o definitie legala, prima intalnind-o intr-o lege din 1903. Legea in vigoare defineste bugetul ca fiind documentul prin care sunt prevazute si aprobate in fiecare an veniturile si cheltuielile sau, dupa caz, numai cheltuielile, in finctie de sistemul de finantare a institutiei publice. Aceiasi lege defineste bugetul general consolidat ca fiind ansamblul bugetelor componente ale sistemelor bugetare agregate si consolidate pentru a forma un intreg.Bugetul de stat exprima fluxurile financiare care iau nastere in procesul repartizarii produsului intern brut,ocazionate de formarea resurselor si efectuarea cheltuielilor publice in conformitate cu obiectivele de politica economica,sociala si de alta natura ale fiecarei pierioade

2. Caracteristicile bugetului :

• bugetul este un act de previziune , in sensul ca prezinta un tablou evaluator si comparativ de venituri si cheltuieli publice;

• bugetul este un act de autorizare ,prin care puterea executiva este imputernicita de legiuitor sa cheltuiasca si sa perceapa venituri conform prevederilor legii bugetare;

• bugetul este un act anual, deci limitat in timp la o perioada mai optima pentru a se efectua programarea si a se urmari executia bugetara.

3. Natura juridica a bugetului:

Asupra naturii juridice a bugetului au fost formulate mai multe opinii, el fiind calificat ca:

a)Act conditiune de natura administrativa

Atat veniturile cat si cheltuielile sunt simple evaluari de ordin financiar.

Sistemul bugetar e considerat un act-conditie pus de catre leguitor la dispozitia agentilor administrativi pentru a permite acestora sa deruleze acte juridice prin care sunt create creante de la si in favoarea tezaurului public.

b) Act avand natura de lege

Teoria care sustine ca bugetul public national este o lege, pleaca de la constatarea ca bugetul este un act al puterii legiuitoare si imbraca forma acestui act normativ (lege). Este si calificarea pe care in sistemul nostru legea o da bugetului si care corespunde cu modul in care bugetul este adoptat.

c) Act administrativ si legislativ in acelasi timp

Potrivit acestei teoriibugetul statului este atat o lege cat si un act de natura administrative.Pornind de la deosebirea realizata intre legea formala si legea materiala se considera ca sistemul bugetar e o lege in partea care este creatoare de dispozitii generale si un act administrativ in partea creatoare de acte individuale

d) Act de planificare financiara

Adeptii acestei teorii, in general finantisiti, nu contesta faptul ca, desi realizat dupa reguli de contabilitate, bugetul este adoptat de puterea legiuitoare.

Se poate concluziona ca bugetul statului aprobat anual printr-o lege dobandeste natura unui act legislativ al carui cuprins este determinat de necesitatea stabilirii si autorizarii veniturilor si cheltuielilor bugetare anuale,cu completari impuse de necesitatile conjucturale din fiecare stat