Bugetul UE - Procedura, Executie, Control Financiar

ABREVIERI

CE – Comunitatea Europeană

CEE – Comunitatea Economică Europeană

CFIP - Controlul financiar intern public

ECU - European Currency Unit

PNB – Produsul Naţional Brut

UE – Uniunea Europeană

1. Introducere

Cuvântul „buget” îşi găseşte originea, aşa cum am arătat, în vechea limbă franceză, şi anume, în expresia „bouge” şi „bougette”, care exprimau înţelesul de pungă de piele sau pungă de bani.

"Bugetul Comunităţii Europene este instrumentul care prezintă şi autorizează în avans prognozele veniturilor şi cheltuielilor comunitare anuale" . Pornind de la această definiţie, Regulamentul conturează regimul financiar al Uniunii Europene. Articolele subsecvente ale acestuia prezintă conceptele ce stau la baza bugetului şi prevăd procedurile şi regulile de alocare şi implementare ale acestuia. Scopul acestor prevederi este înzestrarea Comunităţilor cu resursele financiare necesare desfăşurării activităţilor proprii.

Spre deosebire de cea mai mare parte a organizaţiilor internaţionale, Comunităţile trebuie să facă faţă nu numai problemelor administrative de finanţare, ci şi cheltuielilor corespunzătoare punerii în aplicare a politicilor comune . Acest fapt diferenţiază considerabil bugetul central al Uniunii Europene atât de organizaţiile internaţionale, cât şi de bugetele statelor naţionale.

În ciuda importanţei sale politice, bugetul UE este relativ modest ca mărime. În anul 1996 el se ridica la aproximativ 76 miliarde ECU . Această sumă, în comparaţie cu bugetele curente ale guvernelor naţionale de 362 miliarde ECU pentru Marea Britanie, în jur de 857 miliarde ECU pentru Germania şi aproximativ 3.206 miliarde ECU pentru cei 15 membri UE în total, este una foarte mică. Cheltuielile UE reprezintă în jur de 1% din PNB al UE, în timp ce cheltuielile curente ale guvernelor naţionale s-au ridicat în anul 1995 la 35% din PNB-ul naţional în Irlanda şi aproape 64% în Suedia, cu o medie în ansamblul Uniunii de 47,5%.

Bugetul UE reprezintă ansamblul resurselor financiare de care aceasta dispune anual pentru îndeplinirea de către comunitate a obiectivelor stabilite în diferitele tratate si agende de dezvoltare .

2. Procedura bugetară

Procedura bugetară este subordonată şi supusă rigorilor care decurg din aplicarea “principiului disciplinei bugetare” (principiu care sintetizează – în fapt – dispoziţiile mai multor norme elaborate de instituţiile comunitare şi consacrate procedurii bugetare), potrivit căruia Comisia Europeană – cooperând cu statele membre – trebuie să asigure o bună gestiune financiară a resurselor comunitare; în acest scop, este interzis Comisiei să modifice cu de la sine putere propunerile bugetare ale altor ţări comunitare sau să ia masuri – pe parcursul execuţiei bugetare – care ar putea să fie susceptibile de a crea incidente notabile fără a asigura un cadru protejat în care cifrele de venituri şi cheltuiei să se înscrie în coordonatele aprobate de Parlamentul European .

Tratatul de constituire a CEE (25 martie 1957), modificat prin Tratatul de la Amsterdam încheiat la 2 octombrie 1997, este cel care reglementează procedurile de alcătuire şi adoptare a bugetului. Astfel , Comisia Europeană trebuie să elaboreze un draft de proiect bugetar, pornind de la estimări ale nevoilor economice şi priorităţilor politice ale Uniunii pentru anul care urmează. Acest document este prezentat Consiliului Uniunii, care îl adoptă după eventualele amendamente, devenind astfel un proiect de buget. Acest proiect este transmis Parlamentului European. Puterile acestuia din urmă asupra bugetului depind de natura cheltuielilor: pentru cheltuielile obligatorii (aprox. 40% din total), parlamentul poate doar propune modificări, iar stabilirea nivelului final al fondurilor alocate pentru acest domeniu revine Consiliului; pentru celelalte cheltuieli, neobligatorii, Parlamentul poate modifica proiectul de buget. Trebuie observat însă faptul că Parlamentului îi revine rolul cel mai important, devenind astfel "autoritatea bugetară" a Uniunii.