Bunurile proprii ale soților și dovada acestora

Bunurile proprii constiutie o exceptie de la comunitatea de bunuri asfel incat Codul Familiei prevede anumite categorii de bunuri care sunt poprii si nu comune, chiar daca sunt dobandite in timpul casatoriei.

Potrivit Codului Familiei art 31 exista sasecategoriide bunuri care sunt considerate proprii ale fiecaruia dintre soti.

La stabilirea caracterului de bunuri proprii ale sotilor se folosesc mai multe criterii: data dobandirii lor; legatura bunului cu persoana sotului; subrogatia reala se mai poate adauga si citeriul afectiunii bunului.

Cele doua categorii mari, bunurile comune si bunurile proprii, nu trebuie considerate ca delimitate ireversibil, caci, in anumite imprejurari, bunurile comune pot deveni bunuri proprii cum ar fi impartirea lor in timpul casatoriei. Caracterul de bunuri proprii sau comune poate fi schimbat retroactive, ca in cazul declararii morti unuia dintre soti si a rectificarii ulterioare a datei acesteia sau chiar a anularii hotararii declarative de moarte.

Sunt bunuri proprii feicarui sot urmatoarele categorii:

A: Bunurile dobandite inainte de casatorie

Sotii sunt copropietari asupra bunurilor dobandite de ei inainte de incheierea casatoriei cea ce inseamna ca ele sunt bunuri proprii, chiar daca fac obiectul proprietatii comune pe cote parti.

Aceste bunuri sunt proprii deoarece nu mai reprezinta rezultatul efortului communal ambilor soti. Daca sotii au dobandit impreuna un bun, dupa desfacerea sau incetarea casatoriei, fostii soti fiind coproprietari asupra acestor bunuri.

B: Bunurile dobandite prin mostenire, legat sau donatie

Ratiunea pentru care legiuitorul a inteles sa confere acestei categorii de bunuri caracterul de bnuri proprii este, in cazul mostenirii legale, legatura de rudenie sau de casatorie dintre mostenitor si cel care lasa mostenirea,imprejurare strict personala, iar in cazul legatelor sau al donatiilor, caracterul lor inuitu personae, ele fiind efectuate in considerarea persoanei gratificate.

Bunurile dobandite prin aceste metode in timpul casatoriei devin bunuri proprii datorita caracterului personal al dobandirii lor.

Trebuie precizat ca, atunci cand legiutorul vorbeste de bunuri dobandite prin mostenire, se refera la mostenirea legala, iar atunci cand vorbeste de legate se refera atat la legatele universale, cat si la cele cu titlu universal sau cu titlu particular, adica la mostenirea testamentara. Bunurile primate prin donatie sunt proprii, indiferent daca este vorba de donatie directa, indirecta sau deghizata ori de dar manual. In practica judiciara s-a decisca, in cazul instrainarii facute de ascendant descendentului, prezumate a fi o liberalitate cu rezerva dreptului de uzufuct, bunul astfel dobandit este un bun propriu sin u comun . donatiile facute de un sot celuilalt pot avea ca obiect numai bunuri proprii si nu comune, caci altfel s-ar micsora comunitatea de bunuri,ceea ceeste inadmisibil.

Astfel bunurile dobandite prin donatie si legat sunt bunuri proprii intrucat se tine cont de viata dispunatorului. Bunurile dobandite prin donatie sunt proprii,fie ce este vorba de donatie directa, indirecta, deghizata sau dar manual. Intre soti se pot face donatii,insa numai in privinta bunurilor proprii.

Legatul trebuie sa provina de la un tert sin u de la celalalt sot. In acest caz, legatul isi produce efectele la moartea testatorului. Daca legatul provine de la celalalt sot, el isi produce efectele la moartea sotului testator, adica la incetarea casatoriei.

In cazul in care libertatea este facuta unuia dintre soti cu mentiunea expresa ca devine bun comun, se considera ca sotul donatarului sau legatarului nu se poate opune la acceptarea donatiei sau testamentului.

In pivinta darurilor de nunta, in practica judiciara s-a decis ca ele urmeaza a fi considerate bunuri comune ale sotilor, cu motivarea ca sunt dobandite in timpul casatoriei, iar scopul loreste acela de a constitui un patrimoniu comun, necesar sotilor la inceputul casatoriei. In doctrina s-a exprimat si parerea contrara, in sensul ca bunurile donate, indifferent de momentul primirii lor, trebuie consideratebunuri proprii, daca dispunatoul nu a prevazut ca ele vofi comune. Aceasta opinie se refera la acele bunuri care au valori ridicate sau sume de bani foarte mari.

In cazul donatiilor effectuate pin inscris authentic sau al legatelor din cuprinsul unui testament, vointa dispunatorului va fi cea care va stabili si natura de bun comun sau propriu.