Calificarea și conflictul de calificări

Secţiunea 1

Noţiune şi definiţie

În cazul unui raport juridic cu element de extraneitate, pentru a afla ce lege va cârmui efectele juridice ale acestuia trebuie să determinăm cu care lege are legătură raportul respectiv. Indicaţia ne-o va da punctul de legătură care localizează raportul juridic. Pentru a determina punctul de legătură trebuie determinat mai întâi conţinutul său, adică raporturile juridice reglementate de norma conflictuală. În acest scop, se utilizează în dreptul internaţional privat categorii de legătură: bunuri, succesiuni, persoane, capacitate, procedura etc. Conţinutul acestor categorii diferă de la un sistem de drept la altul. Altfel spus, una şi aceaşi noţiune nu are acelaşi conţinut în diferite sisteme juridice naţionale. Un exemplu devenit clasic: prescripţia acţiunii în justiţie este considerată în dreptul englez ca fiind o problemă de procedură, pe când în dreptul ţărilor de pe continent este socotită o problemă de drept marerial .

S-a arătat ca a califica de fapt, o relaţie, un raport înseamnă a indica în care din categoriile şi noţiunile juridice existente se încadrează acestea spre a deveni un anumit fapt juridic, raport juridic, act juridic .

Calificarea este o operaţiune logico-juridică de descifrare a sensului noţiunii juridice care exprimă conţinutul şi legătura normei conflictuale şi totodată este o interpretare a respectivelor noţiuni în raport cu un sistem de drept . Acest demers de a defini o noţiune în raport cu un sistem de drept se numeşte calificare. Este necesar însă a se distinge între legea după care se face calificarea şi legea care rezultă în urma calificării.

Conflictul de calificări presupune situaţia în care noţiunile din conţinutul său din legătura normei conflictuale au înţelesuri diferite în cadrul sistemelor juridice în prezent

Suntem în prezenţa unui conflict de calificări când noţiunile folosite de norma conflictuală sunt calificate în mod diferit de sistemele de drept care se află în conflict. În mod practic, problema calificării în dreptul internaţional privat interesează în cazul conflictului de calificări .

Factorii care determină calificarea sunt următorii:

a.noţiunile şi termenii au sensuri diferite în sistemele de drept, cum este exemplul domiciliului;

b. sistemele de drept au noţiuni ori instituţii juridice care sunt necunoscute altora, cum sunt institutţia juridică numită trust în dreptul englez şi noţiunea de Aufhebung în dreptul german;

c. sistemele de drept încadrează aceleaşi situaţii în categorii deosebite ori noţiuni deosebite, cum este cayul ruperii logodnei, care poate fi considerată că ţine de răspunderea delictuală ori răspunderea contractuală;

d. sistemele de drept folosesc metode fiferite pentru a ajunge la acelaşi reyultat, de exemplu, actul cu titlul gratuit este supus unor cerinţe diferite .

Secţiunea 2

Felurile calificării

A. Calificarea primară şi calificarea secundară

Calificarea primară este cea care determină legea competentă în sensul că în funcţie de felul în care se face calificarea depinde şi legea competentă să graveze raportul juridic respectiv. Calificarea primară se face dupa lex fori.

Calificarea secundară este practic subsecventă calificării primare şi nu infleuenţează desemnarea legii aplicabile. Calificarea secundară intervine dupa ce s-a făcut calificarea primară şi este o problemă a legii interne, este dată de lex causae. A determina dacă un contract are caracter civil sau comercial este o problemă de calificare secundară.

B. Calificarea dată conţinutului normei conflictuale şi calificarea dată legături normei conflictuale

Disnticţia constă în fatul că în cazul primei calificări se schimbă însăşi norma conflictuală iar in cazul celei de-a doua calificărise schimbă legea aplicabilă.