Cambia

TITLURILE DE CREDIT sunt inscrisuri sau documente care ofera persoanei care le detine, dreptul patrimonial prevazut in ele. Acestea sunt folosite ca mijloc de plata a datoriei si de garantie in relatiile dintre comercianti.

Dupa continut, titlurile de credit se clasifica in:

- reprezentative de marfuri- incorporeaza drepturi asupra unor bunuri determinate, aflate in magazii sau depozite (ex. recipisele de gaj, conosamente);

- titluri care dau dreptul la o anumita prestatie din partea debitorului- (ex. cambiile, biletele la ordin);

- titluri care incorporeaza drepturi complexe- se refera la drepturi ce revin in cadrul unei societati comerciale, patrimoniale sau nepatrimoniale (ex. dreptul de a participa al impartirea beneficiilor sau la adunarea generala);

CAMBIA

Definitie: Notiunea de “cambie” provine de la cuvantul de origine italiana “cambio”, care inseamna “schimb” si defineste un titlu de credit care pune in legatura trei persoane: tragatorul, trasul si beneficiarul. Titlul este creat de tragator, in calitate de creditor, care da ordin debitorului numit tras sa plateasca unui beneficiar o suma fixata, la o data determinata in timp.

Istoric: Din punct de vedere istoric, cambia a aparut in China in jurul anilor 500-600, dupa care s-a extins in Italia. Cambiile au devenit instrument de plata international prin dezvoltarea comertului dintre Extremul Orient si Europa, mijlocit de arabi si italieni iar prin perfectionarea cambiei s-a ajuns la apritia bancnotei de hartie in jurul anului 1600. In tara noastra, primele informatii scrise despre efectele comerciale dateaza din secolul XVIII, cambia fiind cunoscuta sub denumirea de “polita”.

Caracteristici:

- raspunderea solidara- toti posesorii cambiei (desi beneficiari temporari) raspund solidar in cazul neplatii cambiei la scadenta.

- titlu de credit ce are o valoare nominala, urmand sa fie platita al scadenta. Pana atunci, executarea platii se amana, avand loc astfel creditarea;

- titlu de credit formal si complet- atat drepturile cat si obligatiile rezulta din obligatiile inscrise in cambie;

- titlu de credit care creeaza obligatii neconditionale- obligatiile inscrise nu pot fi afectate de vreo conditie, indiferent de natura ei; in cazul stipularii unei conditii cambia deveni nula;

- titlu de credit abstract- obligatiile prevazute in cambie sunt autonome, independente de raporturile juridice care baza emiterii ei, precum contractul de vanzare- cumparare.

- cesiunea de creanta- este cea mai importanta caracteristica a cambiei, si se refera la transferabilitatea ei, adica posibilitatea de a se schimba creditorul chiar de mai multe ori, realizand astfel stingerea mai multor obligatii prin acelasi instrument.

- titlu de credit negociabil- cambia are o anumita valoare care cse poate negocia, in fiecare tranzactie. De regula cambiile negociate inainte de scadenta au o valoare mai mica decat cea nominala iar cele negociate dupa scadenta o valoare mai mare, insa pretul este stabilit de comun acord.

Functiile cambiei:

- mijloc de plata- prin cambie tragatorul poate plati datoria sa catre beneficiar, inlocuind circulatia banilor in numerar. Astfel, in loc ca trasul sa-si achite datoria catre tragator si acesta la randul lui catre beneficiar, tragatorul da ordin trasului sa plateasca direct beneficiarului.

- mijloc de garantare- cambia ofera un grad ridicat de garantie, bancile considerand-o un titlu de garantie.

- mijloc de creditare- este cea mai importanta functie a cambiei, oferind posibilitatea ca plata sa s faca la scadenta, insa se admite si plata imediata, prin scont.

Conditii de validitate ale cambiei:

Forma scrisa a cambiei este mentionata in art.1 din Legea

nr.58/1934, conform careia cambia cuprinde:

1. Denumirea de cambie trecuta in insusi textul si exprimata in limba intrebuintata pentru redactarea acestui titlu (nu se admit denumiri precum “polita”, “trata” etc.);

2. Ordinul neconditionat de a plati o suma determinata (exprimarea folosita de regula este “veti plati”, “platiti” sau “autorizati sa platiti”);

3. Numele aceluia care trebuie sa plateasca (tras);

4. Aratarea scadentei (se va preciza o data fixa iar in caz ca scadenta nu e precizata, plata se face “la vedere”; nu se admite plata in rate);

5. Aratarea locului unde plata trebuie facuta (nu se indica domiciliul, ci localitatea; in cazul in care nu se prevede un loc al platii, se prezuma ca acesta este locul aratat langa numele trasului; conform Art.2 alin. 5 din legea 58/1934, daca sunt aratate mai multe locuri se poate alege oricare din ele);