Capacitatea de Exercițiu a Persoanei Fizice

1. Noţiune şi caractere juridice

a) Preliminarii

Dupa cum se cunoaste deja, capacitatea de drept civil a persoanei, pe langa capacitate de folosintă, cuprinde si capacitate de exerciţiu. De asemenea se cunoaste ca simpla existenta a persoanei fizice este suficientă pentru ca ea să poată avea drepturi si obligatii civile. Această simpla existenţă este, insă, suficienta pentru ca subiectul de drept civil să poata incheia personal acte juridice civile. Numai persoana fizică care a ajuns la o anumită maturitate psihica poate sa incheie in mod valabil, conştient si singur acte juridice civile. Această maturitate psihică constituie condiţia in care legea recunoaste persoanei fizice respective capacitatea de exerciţiu.

Cu alte cuvinte, capacitate de folosinţă are orice persoana fizică, capacitate de exerciţiu numai acea persoană fizică care are maturitatea psihică la care ne-am referit, de care legea leagă dobandirea acestei capacitaţi.

Maturitatea pshica respectiva si, deci, capacitatea de exercitiu se dobandeste numai dupa ce minorul a ajuns la o anumita varsta.

De acesta realitate a tinut seama legiuitorul cand a statornicit deosebirea dintre simpla existenta a omului, suficienta pentru a-i conferi calitate de subiect de drept civil, si aptitudinea de a actiona pe deplin, in mod constient si singur, necesara pentru a-i conferi capacitatea de a participa la viata juridica, incheind personal acte juridice civile.

b) Reglementarea legala

Reglemantarile legale referitoare la capacitate de exercitiu sunt cuprinse in mai multe acte normatice. Astfel avem:

- Art. 5 alin 3, art 8, 9, 10 alin. Final si art. 11 din Decretul nr. 31/1954 referitor la persoanele fizice si persoanele juridice;

- Art. 4, 105, alin 1-2, art 124, 129, 133 si 147 C. fam;

- Art. 807, 950-952 s.a C. civ;

- Art. 25 din Decretul nr. 32/1954 pentru punerea in aplicare a Codului familiei si a Decretului privitor la persoanele fizice si persoanele juridice.

Initial (si dupa sfarsitul celui de-al doilea razboi mondial) capacitatea de exercitiu (ca si capacitatea de folosinta) a persoanei fizice era reglementata in cuprinsul Codului civil roman (art. 6-460 C. Civ au fost abrogate treptate prin mai multe acte normatice). In literatura de specialitate s-a propus, in mai multe randuri , reintroducerea acestor reglemantari intr-un viitor cod civil.

c) Definitie

In privinta notiunii de capacitate de exercitiu definitia legala o gasim in art. 5 alin. 3 din Decretul 31/1954. Potrivit acestei reglementari “Capacitate de exercitiu este capacitate persoanei de a-si exercita drepturile si de a-si asuma obligatiile, savarsind acte juridice”.

Definitiile doctrinare se bazeaza pe acesta definitie legala a capacitatii de exercitiu, continand in esenta aceleasi elemente, deosebiri putandu-se observa doar in privinta formularilor. Indiferente de formulare, esential si specific capacitatii de exercitiu a persoanei fizice este aceea ca, dobandirea de drepturi civile si asumarea de obligatii civile se realizeaza prin incheierea de acte juridice civile de catre subiectul de drept singur, personal, fara nici o interventie din parte altei persoane. Definitiile legala si doctrinare privesc, desigur, capacitate de exercitiu deplina, adica acea posibilitate de participare la circuitul civil pe care o au persoanele fizice majore cu discernamant, si nu se refera la situatia minorilor, care intre 14-18 ani au doar a capacitate de exercitiu restransa, iar sub 14 ani sunt total lipsiti de o astfel de capacitate.

Definirea riguros si stiintifica a capacitatii de exercitiu a persoanei fizice presupune luarea in considerare a faptului ca incheierea actelor juridice civile priveste nu numai exercitarea de drepturi si asumarea de obligatii civile, ci si dobandirea de drepturi subiective civile si executarea obligatiilor civile. Avand in vedere cele aratate, capacitatea de exercitiu a persoanei fizice poate fi definita ca acea parte a capacitatii de drept civil a omului care consta in aptitudinea de a dobandi si exercita drepturi si obligatii civile si de a-si asuma si executa obligatiile civile prin incheierea de acte juridice civile.

d) Caractere juridice

Principalele caractere juridice ale capacitatii de exercitiu a persoanei fizice, raportate la capacitatea de exercitiu deplina, sunt : legalitatea, generalitatea, inalienabilitatea, intangibilitatea si egalitatea.

Legalitatea capacitatii de exercitiu exprima ideea ca acesta capacitate este opera legiuitorului, ca intituirea, stabilirea continutului, precum si incetarea sunt stabilite exclusiv de lege, vointa individuala a omului neavand nici un rol in acesta privinta. Unicul izvor al capacitatii de exercitiu a persoanei fizice este, deci, legea, iar normele legale respective au caracter imperativ, personele fizice nepatand deroga de la ele.

Generalitatea capacitatii de exercitiu a persoanei fizice priveste continutul acesteia si consta in aptitudinea abstracta a omului de a dobandi si exercita drepturi civile si de a-si asuma si executa obligatiile civile prin incheierea de orice fel de act juridic civil, cu exceptia celor oprite de lege. Generalitatea trebuie, desigur, privita dupa cum este vorba de capacitate de exercitiu deplina ori restransa, acest caracter juridic avand grade diferite, asa cum insasi capacitatea de exercitiu este diferita. Cel mai intins grad de generalitate caracterizeaza capacitatea deplina de exercitiu, iar un grad redus de generalitate este exprimat in capacitatea de exercitiu restransa. Generalitatea opereaza, insa, din plin in cadrul aceleiasi capacitati de exercitiu.

Inalienabilitatea capacitatii de exercitiu a persoanei fizice este consacrata expres in art. 5 alin. 2 din Decretul nr. 31/1954. potrivit acestui text de lege, nimeni nu poate renunta, nici in tot, nici in parte, la capacitatea de exercitiu. Nimeni nu poate, deci, incheia valail vreun act juridic care sa aiba obiect transmiterea altcuiva a capacitatii salee de exercitiu. Prin vointa sa, persoana fizica nu poate renunta si nici instraina capacitatea sa de exercitiu. Inalienabilitatea capacitatii de exercitiu nu trebuie, insa, confundata cu renuntarea la un anumit drept subiectiv civil.

Intangibilitatea capacitaţii de exerciţiu a persoanei fizice este consacrată în acelaşi text de lege. Potrivit art. 6 alin. 1 din Decretul 31/1954 nimeni nu poate fi lipsit, în tot sau în parte, de capacitatea de exerciţiu, decât in cazurile si condiţiile stabilite de lege.

Egalitatea capacităţii de exerciţiu a persoanei fizice este stabilită, în comun, cu egalitatea capacităţii de folosinţă-indiferent de rasă, sex, naţionalitate, religie, opinie politică, ori altă opinie au împrejurare-, de art. 4 alin. 2 din Decretul 31/1954, de Pactul Internaţional privind drepturile civile si politice ale omului sau de Convenţia europeana pentru apărarea drepturilor omului si a libertăţilor fundamentale.