Capacitatea de exercițiu a persoanei fizice

Persoana fizică se admite pe principiul potrivit căruia orice ființă umană este persoană fizică - subiect de drept. Fiecare persoană fizică are capacitate civilă, în mod egal și fără ca sexul, rasa, naționalitatea, religia, gradul de cultură sau originea sa să aibă vreo înrâurire (art. 4 din Decretul nr. 31/1954).

În literatura de specialitate, capacitatea de exerciţiu a fost definită asemănător de diferiţi autori.

C. Stătescu, în „Drept civil”, 1970, pagina 224, defineşte capacitatea de exerciţiu ca fiind „capacitatea persoanei de a-şi exercita drepturile şi de a- şi asuma obligaţii, săvârşind personal şi singură acte juridice".

E. Lupan, în „Drept civil. Persoanele”, pagina 31, arată că prin capacitate de exerciţiu se înţelege deci capacitatea persoanei fizice de a-şi exercita drepturile şi de a-şi asuma obligaţii săvârşind personal şi singură acte juridice”.

S. Ghimpu, în „Capacitatea şi reprezentarea persoanei”, pagina 33, arată:

„Capacitatea deplină de exerciţiu este aptitudinea persoanei de a săvârşi ea însăşi, nemijlocit şi fără ajutorul juridic al altei persoane, acte juridice de drept”.

Tr. lonaşcu, în „Persoana fizică în Dreptul R.P.R.”, pagina 153 şi următoarele:

„Capacitatea de exerciţiu este aptitudinea persoanei de a-şi exercita drepturile şi de a-şi asuma obligaţii încheind personal şi fără autorizarea prealabilă a vreunui ocrotitor, acte juridice (alin.3 al art.5 din Decretul nr.31/1954), precum şi bineînţeles, de a participa tot astfel la dezbaterea procesului civil ca reclamant sau ca pârât în privinţa realizării drepturilor şi obligaţiilor civile".

M. N. Costin, „Marile instituţii ale dreptului civil român”, vol.2, EdituraDacia, 1984, pagina 160 şi următoarele: „Capacitatea de exerciţiu este aptitudinea generală şi abstractă a persoanei de a participa direct şi nemijlocit la viaţa juridică, exercitându-şi drepturile şi asumându-şi obligaţii prin încheiereade acte juridice în nume propriu ori reprezentându-l pe altul”.

Având în vedere prevederile art.5 alin.3 din Decretul nr.31/1954 şi ţinând seama de definiţiile formulate în literatura de specialitate, se poate spune că prin capacitatea de exerciţiu a persoanei fizice se înțelege acea parte a capacităţii de drept civil a omului ce constă în aptitudinea de a dobândi şi exercita drepturi civile subiective şi de a-şi asuma şi executa obligaţii civile prin încheierea de acte juridice civile.

Definiţiile legale şi cele doctrinare se referă doar la capacitatea de exerciţiu deplină, adică la acea posibilitate de participare la circuitul civil pe care o au persoanele fizice majore, cu discernământ, nu şi la situaţia minorilor, care între 14 şi 18 ani au doar o capacitate de exerciţiu restrânsă, iar cei sub 14 ani sunt lipsiţi total de o astfel de capacitate.

Reglementarea capacităţii de exerciţiu a persoanei fizice se găseşte în următoarele acte normative:-art.5 alin.3; art.8,9; art.10 alin. final; art.ll din Decretul nr.31/1954;---art.4, art.105 alin.1-2; art.124, 129, 133, 147 din Codul familiei;-art.807, 950-952 etc. din Codul civil; art.25 din Decretul nr.32/1954, precum şi alte izvoare de drept civil.

Din modul în care sunt formulate textele în Codul civil asumat desprindem faptul că în funcţie de capacitatea de exerciţiu persoanele fizice sunt categorisite în patru clase şi anume:

opersoane lipsite de capacitatea de exerciţiu. Intră în această clasă persoanele cu vârsta cuprinsă între 0-14 ani, precum şi cele puse sub interdicţie. Pentru cei lipsiţi de capacitate de exerciţiu, actele juridice se încheie, în numele acestora, de reprezentanţii lor legali, în condiţiile prevăzute de lege (art. 43 alin. 2 Cod civil). Persoana lisită de capacitate de exerciţiu poate încheia şi singură anumite acte prevăzute de lege, potrivit art. 43 alin. 3 Cod civil, şi anume:

- actele de conservare ;

- actele de dispoziţie de mică valoare, cu caracter curent şi care se execută la momentul încheierii lor.

opersoane cu capacitatea restrânsă de exerciţiu. Sunt incluse în această categorie persoanele cuprinse între 14-18 ani. Minorul care a împlinit 14 ani poate încheia singur :

- acte juridice de conservare ;

- acte de administrare care nu îl prejudiciază ;

- acte de dispoziţie de mică valoare, cu caracter curent şi care se execută la data încheierii lor (art. 41 alin. 3 Cod civil).

Dacă minorul a împlinit 15 ani poate încheia acte juridice referitoare la munca, la îndeletnicirile artistice sau sportive ori la profesia sa, cu încuviinţarea părinţilor sau a tutorelui, precum şi cu respectarea dispoziţiilor legii speciale dacă este cazul. În acest caz, minorul exercită singur drepturile şi execută tot astfel obligaţiile izvorâte din aceste acte şi poate dispune singur de veniturile dobândite.