Capacitatea de Exercițiu a Persoanei Fizice

Capacitatea de exercitiu a persoanelor fizice îsi gaseste reglementarea juridica în mai multe izvoare de drept si anume:

- Decretul nr. 31/1954 referitor la persoana fizica si persoana juridica, articolele 5 aliniatul 3, articolele 8,9, 10 aliniat final si 11 act normativ care constituie dreptul în materie;

- Codul civil, articolele 807, 950-952;

- Codul familiei, articolele 4, 105 aliniat 1 si 2, articolul 124, 129, 133 si 147;

- Decretul nr. 32/1954 pentru punerea în aplicare a Codului familiei si decretului 31/1954, articolul 25;

Definitia legala a capacitatii de exercitiu este cuprinsa în articolul 5, aliniatul 3 din Decretul nr. 31/1954 referitor la persoana fizica si persoana juridica conform cu care: ,,Capacitatea de exercitiu este capacitatea persoanei de a-si exercita drepturile si de a-si asuma obligatii, savârsind acte juridice.”

În considerarea prevederilor articolului 5 aliniatul 3 din Decretul nr. 31/1954 privitor la persoanele fizice si persoanele juridice si tinând seama de modul în care a fost definita în doctrina cu deosebire de definitia data în cea mai recenta lucrare definitie la care achiesam, consideram ca se poate astfel conchide ca parte a capacitatii civile, capacitatea de exercitiu a persoanei fizice este aptitudinea omului de a dobândi si exercita drepturi civile si de a-si asuma si exercita obligatii civile prin savârsirea de acte juridice civile .

Din definitia de mai sus, rezulta ca pentru a contura pe deplin continutul conceptului de capacitate de exercitiu a persoanei fizice, sunt obligatoriu necesare urmatoarele elemente:

- definitia trebuie sa stabileasca raportul în care se afla capacitatea de exercitiu a persoanei fizice cu capacitatea civila a acesteia;

- capacitatea de exercitiu implica încheierea de acte juridice civile si nu orice fel de acte juridice;

- actele juridice civile încheiate trebuie sa priveasca atât dobândirea drepturilor si asumarea obligatiilor cât si exercitarea drepturilor si executarea obligatiilor;

Decretul nr. 31/1954 privitor la persoanele fizice si persoanele juridice dispune în art.4 alin.1 „Capacitatea civila este recunoscuta tuturor persoanelor“, iar art.6 alin.1 „Nimeni nu poate fi lipsit de capacitate de folosinta ...“

În art.16 din Pact se dispune ca „Orice om are dreptul de a i se recunoaste pretutindeni personalitatea juridica.“

Daca persoanei fizice i se pot stabili anumite limite sau îngradiri ale capacitatii de folosinta, prin dispozitii legale exprese, ea nu poate fi lipsita, total de aceasta capacitate, care exprima, în esenta, calitatea de subiect de drept civil.

Începutul capacitatii de folosinta a persoanei fizice este prevazut de articolul 7 aliniat 1 din Decretul nr.31/1954 privitor la persoanele fizice si persoanele juridice: „Capacitatea de folosinta începe de la nasterea persoanei ...“

Pentru a avea capacitate de exercitiu trebuie sa existe doua premise:

- existenta capacitatii de folosinta a persoanei fizice;

- existenta discernamântului, adica a puterii omului de a-si reprezenta corect, consecintele juridice civile ale manifestarii sale de vointa.