Caracteristica Criminologică a Criminalității Femenine

1.Introducere

Se spune ca infracţiunile comise de femei reprezintă un indicator al rolului de tinut de aceasta in societate. Din aceasta perspectica,ele aproape ca se potconsidera egale bărbaţilor întrucât, mai ales în cadrul organizaţiilor de trafic dedroguri, implicarea lor nu mai este deloc una marginală. Actualitatea temei date se manifestă prin faptul că a luat amploarea numărulde infracţiuni săvăşite de femei, fiinţe care pe parcursul a cîtorva secole au fost considerate incapabile de a săvîrşi crime. Femeile criminalenu am fost considerate o problema sociala serioaasa(cu exeptia prostitutiei) si ni au pus probleme de în închisoare, de aceea criminalitatea feminină a fost rar studiată. În ceeace priveşte prezenţa femeilor în lumea criminalităţii, din anii ’80, lucrurile nu maistau ca pe vremuri. Potrivit sociologilor, în ton cu societatea, noua criminalitateeste din ce în ce mai “deschisă”, oferind “oportunităţi” tot mai mari femeilor. Delicte tipice bărbaţilor în trecut, sunt de-acum comise de tot mai multe femei, iar statisticile, elocvente, definesc amploarea fenomenului într-o creștere exponentială .

1.2 Caracteristicele criminalităţii feminine bazate pe deosebirea dintre sexe.

Puține femei au reușit să se remarce de-a lungul unei istorii potrivnice lor care le-a refuzat o lungă perioadă de timp dreptul la exprimare, dreptul la educație și dreptul la vot. Forțată să se înscrie în diferite canoane, în funcție de epoca pe care o traversa, urgisita, arsa pe rug, refuzată societății sau cântată servind drept muză pentru întreaga artă a lumii, figură maternă respectată, femeia și-a dezvoltat o uimitoare natură camelonică.

Însă, cum orice regulă are excepţiile sale, au existat şi femei care s-au făcut remarcate prin intermediul altor atribute, decît feminitate, delicateţe şi gingaşie, demostrînd ferocitate şi cruzime. Statutul femeilor criminale nu a fost cercetat mult timp, din cauza nivelului minim de rezonanță, precum şi astereotipurilor că femeia nu poate săvărşi fapte infracţionale, datorită inferiorităţii acesteia faţă de sexul masculin. Începînd cu sec. XIX-lea, perioada cînd mișcarea de emancipare a femei începe să renască, feministele au încercat și continuă să încerce să demonstreze că femeia este egală în toate aspectele cu barbații, aducînd diferite argumente, precum și teze absurde în favoarea acestei egalități. În ciuda mişcărilor feministe privind eglitatea sexelor, între bărbaţi şi femei există diferenţe de ordin anatomic, fiziologic, psihologic, intelectual precum si moral, diferențe care influențează asupra formei și genului criminalității, generînd ideea unei criminalităţi specifice fiecărui sex. În general, dupa statictici, criminalitatea feminină este inferioară numeric criminalitații masculine, aceasta fiind generată de inferioritatea femeii față de bărbat. Cauzele inferiorității criminalității feminine s-ar putea reduce la :”constituție fizică mai puțin robustă, fire timidă, mai impresinabilă”, avînd o capacitate redusă pentru a comite infracțiuni” pentru săvîrșirea cărora se reclamă forță și energie fizică. De asemenea, conform opiniilor unor specialități în domeniu, o altă cauză a inferiorității criminalității feminine față de cea masculină ar consta în inferioritatea situației sociale , economice, juridice a femeii, aceasta neavînd acces la domeniile de activitate predispuse la conflict. Prin urmare, avînd domeniu de activitate restrîns, în mod firesc sunt restrînse şi posibilităţiile de a comite fapte penale. Pentru a explica mai detaliat cauza diferenței dintre partea feminină și cea masculina urmează să analizăm cîteva teorii, care vor aduce careva clarități în problema data: teoriile social-structurale și teoria gender.

1.3. Teoriile tradiționale

Marea majoritate a teoriilor tradiţionale care se referă la criminalitate au fost create de criminologi-barbați pentru a explica cauzele criminalității masculine, și nicidecum a celei feminine, ceea ce a generat diferite discuții în jurul ideii, dacă aceste teorii pot fi aplicate studierii criminalității feminine, sau este necesar de explicat fenomenul prin prisma poziţii de „diferenţă de gender”, aşa-numita teorie „ gendered theory” .

Conform opiniei unor criminologi, teoriile tradiționale reprezintă specificul criminalității masculine , prin urmare nu pot da răspunsuri la unele întrebari ce țin de criminalitatea feminină, cu toate că rolul lor nu pot fi negat întru-totul, mai ales, referindu-ne la teoriile social-structurale, ce denotă un caracter, cît de cît, neutru. Astfel, ne vom referi la teoria oportunităţii, a controlului social, asociaţiilor diferenţiate, precum vom face incursiuni în teoria feministă.