Cariera funcționarilor publici

1. Conceptul de carieră

Noţiunea de carieră este des întâlnită în limbajul curent, dar nu beneficiază de o definiţie oficială, unanim acceptată, care să întrunească consensul specialiştilor. În literatura de specialitate întâlnim diverse formulări şi opinii. În continuare, încercăm să oferim o definiţie a acestui concept.

Cariera profesională înseamnă o succesiune de etape în urma cărora un individ ajunge într-o funcţie importantă beneficiind de recunoaştere socială şi de salariu.

Guvernul României doreşte crearea unui sistem modern şi transparent de administraţie publică. Pentru realizarea acestui deziderat, în ultimii ani au fost mobilizate importante resurse interne şi externe necesare dezvoltării acestui sector, fiind creat un cadru legislativ şi instituţional adaptat cerinţelor procesului de integrare a României în structurile Uniunii Europene. Se doreşte elaborarea unei strategii de formare continuă a funcţionarilor publici în vederea eficientizării administraţiei publice, a funcţionării sale într-un mod transparent şi cu costuri cât mai mici. Aceste schimbări se vor realiza prin profesionalizarea personalului care îşi desfăşoară activitatea în acest domeniu.

În acest referat mi-am propus să urmăresc etapele pe care un funcţionar public le parcurge începând cu momentul îndeplinirii tuturor condiţiilor ce îi vor permite accesul la funcţia publică, cum se va realiza recrutarea, numirea, dar şi promovarea şi evaluarea performanţelor sale profesionale. Întru-un cuvânt voi observa traiectoria pe care un funcţionar public o are de îndeplinit într-o instituţie a statului.

Profesorul Ioan Alexandru în lucrarea sa „Drept administrativ” vorbea de două marii categorii de sisteme: sistemul de tip „post” care cuprinde un ansamblu de funcţii sau meserii şi unde funcţionarii sunt numiţi în una din aceste funcţii, mobilitatea funcţionarilor de la o autoritate la alta fiind una foarte mare. Cel de al doilea sistem este cel de tip „carieră” bazat pe conceptul de continuitate şi stabilitate în carieră.

O condiţie esenţială pentru succesul administraţiei publice o reprezintă promovarea eficientă a carierei, condiţie ce va fi realizată numai dacă funcţionarii publici vor fi extrem de motivaţi,mândri de a avea o carieră în funcţia publică.

În ţara noastră a apărut o legislaţie în domeniul dezvoltării carierei funcţionarilor publici, Guvernul României a emis Hotărârea numărul 1209 din 14 octombrie 2003 privind organizarea şi dezvoltarea carierei funcţionarilor publici.

Acest act normativ este cel care reglementează organizarea şi dezvoltarea carierei funcţionarilor publici. Cariera în funcţia publică, în acest act normativ este definită ca fiind „ansamblul situaţiilor juridice şi a efectelor produse, care intervin de la data naşterii raportului de serviciu până în momentul încetării acestui raport, în condiţiile legii”.

În administraţia publică românească, ca şi în statele Uniunii Europene, sunt cunoscute ca modalităţi de dezvoltare a carierei funcţionarilor publici :promovarea, avansarea în gradele de salarizare şi mobilitatea.

2. Procesul de recrutare şi selecţie a funcţionarilor publici

Potrivit articolul 57, alineatul 1 din Statul funcţionarilor publici, „intrarea în corpul funcţionarilor publici se face prin ocuparea unei funcţii publice vacante de către o persoană ce îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege”.

Profesorul Verginia Vedinaş în lucrarea sa „ Drept administrativ” afirmă că pentru ocuparea unei funcţii publice trebuie îndeplinite de către candidat o serie de condiţii şi anume:

- cetăţenia română;

- domiciliul în România;

- cunoaşterea limbii române;

- vârsta de 18 ani împliniţi;

- capacitate de exerciţiu deplină;

- stare de sănătate corespunzătoare funcţiei, atestată de un medic de specialitate;

- îndeplinirea condiţiilor de studii pentru ocuparea funcţiei respective;

- îndeplinirea condiţiilor specifice pentru ocuparea acelei funcţii;

- nu a fost destituit dintr-o funcţie publică în ultimii 7 ani;

- nu a fost condamnat pentru săvârşirea unei infracţiuni contra umanităţii, contra statului sau a autorităţii, o infracţiune de serviciu sau în legătură cu serviciul, care împiedică înfăptuirea justiţiei, de fals, de corupţie, precum şi a unei infracţiuni săvârşite cu intenţie, care îl face incompatibil cu exercitarea acelei funcţii publice, cu excepţia cazului când a intervenit reabilitarea.