Căsătoria în Dreptul Roman și Contemporan

Casatoria, la romani, era o uniune între barbat si femeie, o asociere pentru toata viata, o împartasire a dreptului civil si religios - nuptie suntcomunicatio maris et feminae, consortium omnis vitae, divini et humani iuris comunicatio ; era uniunea barbatului si a femeii ce implica o viata comuna - nuptia sive matrimonium este vire et mulieris conjuctio, individuam consuetudinem vitae contiens .

Astazi, casatoria este definita ca uniunea liber consimtita dintre barbat si femeie, încheiata în concordanta cu dispozitiile legale, în scopul întemeierii unei familii si reglementata de normele imperative ale legii .

Romanii au cunoscut mai multe feluri de casatorie corespondente într-o anumita masura epocilor de drept care s-au succedat si totodata au coexistat unele cu altele. Astfel, casatoria cu manus, adica cu puterea maritala a barbatului exercitata asupra ei, femeia parasea familia de origine rupând astfel legaturile agnatice cu acestea, si intra în familia sotului dobândind în noua familie drepturi noi, respectiv dreptul de succesiune si dreptul la rudenia civila, agnatiunea. În aceasta conditie ea nu putea fi emancipata si nici data în adoptiune .

Casatoria fara manus era casatoria specifica dreptului clasic cu toate ca ea coexista si cu casatoria cu manus, care era oricum mai rara în aceasta epoca. Era o casatorie mai simpla si cu toate controversele ce au existat asupra ei, se pare ca ea exista înca din epoca veche, mai ales ca era mentionata de catre Legea celor XII Table, fiindca probabil era folosita de plebei.

Prin casatoria fara manus, adica fara puterea barbatului exercitata asupra femeii, aceasta ramânea în familia de origine având doua pozitii dupa cum era cazul: prima, era sui iuris aflându-se sub tutela perpetua a agnatilor, a doua, era alieni iuris, gasindu-se astfel sub patria potestas a lui pater familias. Aceasta era si ea o iustae nuptie, iustum matrimonium chiar daca barbatul nu avea autoritate asupra ei.

Concubinatul era casatoria specifica dreptului postclasic, o casatorie inferioara celor doua anterioare, care în dreptul vechi si dreptul clasic nu constituia decât o simpla uniune de fapt. Justinian a fost acela care a ridicat concubinatul la rangul casatoriei, dându-i efectele juridice, creând un drept de mostenire fata de tatal lor pentru copiii naturali nascuti în afara casatoriei fara manus.

Astazi, prin concubinat întelegem o convietuire de fapt între un barbat si o femeie, o perioada relativ îndelungata de timp. Ea nu este o uniune juridica, nefiind reglementata de lege, astfel ca se deosebeste esential de casatorie, care are statut legal, determinat prin norme juridice.

Concubinajul nu este interzis de lege, dar nici nu i se pot aplica, prin analogie, dispozitiile legale referitoare la casatorie. Între concubini se pot face conventii, daca acestea ar respecta conditiile de valabilitate din dreptul comun.

De obicei, dar nu obligatoriu, încheierea casatoriei era precedata de logodna - sponsalia, ce era o învoiala prin care viitori soti, ori personal ori prin intermediul parintilor, se obligau ca mai târziu sa se casatoreasca .

În zilele noastre, cererea în casatorie este un lucru obligatoriu. În conformitate cu dispozitiile art. 12 C. fam., cei care vor sa se casatoreasca trebuie sa faca la serviciul de stare civila o declaratie de casatorie, prin aceasta exprimându-se vointa, din partea amândorura, de a încheia casatoria. Declaratia de casatorie se face în scris si ea nu va putea fi data prin reprezentare, ci numai personal.

La romani, casatoria fiind considerata un act de drept privat, ea nu se putea încheia fara prezenta sotiei, în schimb se putea încheia fara prezenta sotului. Încheierea casatoriei era urmata de conducerea sotiei la casa sotului unde se dadea o petrecere rituala care atesta legitimitatea casatoriei.

Pentru încheierea casatoriei trebuiau îndeplinite anumite conditii, conditii de forma si conditii de fond.

Conditii de forma

Acestea priveau numai casatoria cu manus:

- confarreatio, casatoria specifica numai patricienilor care beneficiau exclusiv de îndeplinirea unor ritualuri religioase de la care erau exclusi plebeii;

- usus, consta în coabitarea femeii cu barbatul timp de un an de zile, la capatul caruia femeia intra în mod automat sub puterea barbatului;

- coemptio, consta dintr-o mancipatiune facuta de însasi femeie catre viitorul ei sot. Deci aceasta era o vânzare - cumparare simulata a femeii catre barbat, o forma de casatorie inventata de catre plebeii care nu aveau acces la confarreatio, cu scopul de a dobândi si ei putere, manus asupra sotiilor lor dupa modelul patricienilor.