Cauză și considerent

Exista ceva în plus independent de intenţia necesară pentru structura valabilă a unui contract?

Cândva, adagiul “ ex nudo pacta nulla obligatio oritur” a fost abandonat sub influenta juriştilor Canonului Epocilor de mijloc, întrebarea a fost daca o promisiune goala este auto suficientă sau dacă ceva a fost nevoie pentru a garanta seriozitatea si legalitatea angajamentului. Acolo putea astfel sa fie o condiţie în ceea ce priveşte forma. Dar seriozitatea angajamentului putea de asemenea sa fie garantată de doctrina cauzei ca răspuns la întrebarea cur debetur.

Astfel inspiraţia a fost căutată in doctrina de lege nesigură, romană, a cauzei, şi această doctrină este reântrecută şi poate fi găsită într-un anumit număr din tarile în care s-a aplicat dreptul roman. Dreptul Englez insa a luat o cale diferita, cu doctrina lui de considerent. In ceea ce priveşte Dreptul German insă, acesta nu cunoaşte nici o doctrina a cauzei sau a considerentului.

Aceste teorii ridică majore controverse doctrinale, despre care acesta nu este locul potrivit pentru a ne apuca sa discutam acum. În absenţa unor materiale comune o sa mergem înainte folosind juxtapunerea in schimbul unei comparaţii.

Dreptul francez: cauza

Dreptul englez: considerent

Dreptul german: nici cauza şi nici considerentul

A. Dreptul francez: Noţiunea de cauză

Acesta este un complex de teorii, complex foarte mult discutat de academicieni, dar foarte semnificant in ceea ce priveşte deciziile instanţelor de judecata. Pornind de la o discuţie generală, o să examinăm succesiv aplicarea tradiţională de către instanţe şi aplicarea lui actuală ( recentă).

Condiţiile, în ceea ce priveşte cauza sunt găsite atât în dreptul francez, italian şi cel canadian.

Articolul 1108 din codul civil francez, prevede patru condiţii care trebuie îndeplinite pentru ca o înţelegere (un contract) sa fie valabil din punct de vedere legal si anume:

1. sa existe consimţământul parţii care se obligă

2. persoana care se obliga sa aibă capacitatea de a contracta

3. sa existe un obiect bine determinat care formează materia de studiu a înţelegerii

4. o cauză legala pentru care persoana se obligă

Articolul 1325 din codul civil englez prevede trei condiţii care trebuie îndeplinite pentru ca un contract sa fie valabil şi anume:

1. sa existe înţelegerea prealabilă a părţilor

2. sa existe o cauză

3. un formular prescris de lege.

Articolul 1485 din codul civil al Canadei, ne spune ca o înţelegere (un contract) este valabil încheiat dacă există consimţământul parţilor, părţi care trebuie să aibă capacitate de a contracta, daca in schimb,în plus, legea cere un formă specială pentru a fi respectată ca o condiţie necesară pentru formarea lui, sau daca nu părţile cer ca contractul sa primească forma unei înţelegeri solemne. De asemenea este esenţial pentru un contract, , sa existe o cauză licită si un obiect determinat.

Noţiune de cauză este de asemenea o noţiune folosită in Dreptul Francez ,în acest timp, de către tribunale, din considerente cu privire la îmbogăţirea nedreaptă sau a îmbogăţirii fără justă cauza, , sau cu alte cuvinte, fără a exista un motiv justificat.

Istoria cauzei este complicată pentru că îşi are originile atât în tradiţiile Romane cât şi în tradiţiile canoniste care eu tendinţa sa le prezinte diferit: legătura obiectivă, deşi nesigura, in dreptul roman şi în explicaţia dată de Domat în secolul XVII, se refera la ea ca la o cauză a obligaţiei, şi aspectul subiectiv care provine de la tradiţia morala canonistă.