Cauze, evoluția și perspectivele migrației ilegale

ISTORICUL EVOLUTIA SI PERSPECTIVELE FENOMENULUI MIGRATIONIST

1.1. ISTORIC SI EVOLUTIE

Migratiile sunt prezente în istorie din cele mai vechi timpuri astfel cele mai importante sunt cele ale ilirilor în sec. VIII î.H. - ale grecilor si scito¬-iranicilor în sec. VII si VI î.H., ale getilor în sec.III î.H si poate cea mai importanta cea a romanilor în sec. II î.H., care a avut urmare formarea poporului român. O alta migratie importanta care a influentat desavârsirea poporului român, cea a slavilor care au strapuns Limesul danubian în anu1 602.

Alte popoare migratoare care au aparut în timpul desfasurarii procesului de formare a poporului român sunt gotii, gepizii, hunii, carora daco-romanii le-au tinut piept. De fapt toate popoarele din Europa s-au format în urma unor migratii. Deci cuvântul migratie are o semnificatie deosebita în ceea ce priveste formarea statelor lumii. De-a lungul timpului importanta a fost formarea coloniilor în America de Nord si Sud care s-a realizat tot datorita migratiilor. Privind poporul român, dupa pacea de la Bucuresti din anul 1913, o politica a statelor balcanice a fost de a se uniformiza etnic prin schimbul de populatie. Primul tratat s-a realizat între Turcia si Bulgaria (29 septembrie 1913) prevazându-se schimbul de populatie de la granite pe o adâncime de 15 Km de o parte si de alta. Conventia de la Neully (27 noiembrie 1919) între Bulgaria si Grecia a dus la schimbul a 50.000 de greci si 70.000 de bulgari.

În urma razboiului dintre Grecia si Turcia, prin Conventia de la Lausanne dintre aceste doua tari, se realizeaza schimbu1 de populatie, 500.000 de turci (si vorbitori de limba turca printre care si meglenoromânii musulmani, cu tot protestul acestora) pleaca din Asia Mica. O mare parte a grecilor veniti au fost asezati în Macedonia si Turcia, marind. astfel densitatea acestor zone locuite de o parte a aromânilor si megleno-românilo.

Consecintele economice si sociale nu au întârziat sa apara, aparând conflictele locale între aromâni si populatia greceasca. Actele de intimidare ale autoritatilor grecesti au dus la formarea unui curent national printre aromâni si megleno-români favorabil ideii emigrarii în România (aceasta idee se cristalizeaza între anii 1921-l923, iar centrele de emigrare au fost Meglenia, Vesria si Vodera). Între anii 1925-1933 (loturi mici vin pâna în anul 1938) au emigrat în judetele Durostor si Caliaco aproximativ 5000 de familii de aromâni si meglenoromâni. Megleno-românii (aproximativ 450 de familii) au venit în anul 1926 din statele Osani, Liumnitei, Cupa, Lundzini, Birislav, Livezi si au fost asezati în satele din judetul Durostor. În acest fel megleno-românii sunt colonizati compact în comuna Cerna, judetul Tulcea, în urma emigrarii bulgarilor. Au venit 270 familii de megleno-români si 158 familii de aromâni, între anii 1940-1948 aromânii plecând în alte comune din Dobrogea, 40 de familii meglene au fost deportate în judetele Ialomita, Braila si Banat (anii 194 7 -1948) doar o parte revenind în Cerna.

1.2. PERSPECTIVELE FENOMENULUI MIGRATIONIST

PRIN PRISMA EXPLOZIEI DEMOGRAFICE

Politica de securitate a statului român, relativ la riscurile pe care le prezinta escaladarea fenomenului migratiei, relationat cu crima organizata si explozia informationala, toate din ce în ce mai greu de gestionat, reprezinta o problema si o preocupare de maxima si permanenta actualitate. Abordarea prospectiva si elaborarea conceptiei integrale privind combaterea acestor fenomene tin cont de mutatiile din perioada imediat urmatoare a unei crize suprapopulare în Asia si urmaresc valorificarea si consolidarea pozitiei de factor de stabilitate pe care România o are în zona ei de existenta si actiune.