Cauzele care înlătură caracterul penal al unei fapte

Inainte de a putea vorbi de cauzele care inlatura caracterul penal al faptei trebuie stabilita ce este vinovatia. Cea mai simpla si mai accesibila definitie a vinovatiei o descoperim in un dictionar explicativ al limbii romane unde se da o definitie similara cu aceasta: vinovatia este faptul de a fi vinovat; starea celui vinovat, culpabilitate, vina.

Mai aproape de viziunea dreptului penal asupra vinei, culpabilitatii se afla Horatius ce spunea: “Vina este urmata de aproape de pedeapsa” pedeapsa aplicata in zilele noastre de forurile abilitate prin lege, conform legii si a Codului Penal.

Pentru ca o fapta sa aiba caracter penal trebuie ca urmatoarele trasaturi esentiale sa se indeplineasca in mod cumulativ: fapta sa fie prevazuta de legea penala prin descrierea tuturor elementelor ce caracterizeaza latura sa obiectiva; sa fie savarsita cu forma de vinovatie ceruta de lege pentru existenta acelei infractiuni; sa prezinte, prin elementele ei obiective si subiective, pericolul social al unei infractiuni.

Exista totusi si cauze care inlatura caracterul penal al unei fapte. Aceste cauze sunt prevazute in articolele 44-51 ale Codului Penal.

Acestea sunt urmatoarele:

~ legitima aparare

~ starea de necesitate

~ constrangera fizica

~ constrangera morala

~ cazul fortuit

~ iresponsabilitatea

~ betia

~ minoritatea

~ eroarea de fapt

Prin inlaturarea caracterului penal se inlatura implicit si raspundera penala.

Cauzele care inlatura caracterul penal al faptei nu trebuie confundate cu cauzele de inlaturare a raspunderii penale: amnistia, prescriptia, impacarea partilor, lipsa plangerii prealabile si nici cu inlocuirea raspunderii penale.

Legitima aparare

O fapta se considera comisa in legitima aparare atunci cand savarsirea ei a fost necesara pentru inlaturarea unui atac material direct, imediat si injust, indreptat impotriva faptuitorului, al altei persoane sau impotriva unui interes obstesc care punea in pericol grav persoana sau drepturile celui atacat ori interesul obstesc.

Cicero spunea despre aparare ca: “Aceasta lege nu e scrisa, ci inascuta; noi n-am invatat-o, n-am citit-o; ci am luat-o, am sorbit-o, am scos-o din natura insasi; noi n-am fost instruiti in ea, ci facuti conform ei; n-am fost educati in ea, ci suntem patrunsi de ea; in virtutea acestei legi daca viata noastra cade intr-o cursa, in puterea armelor unor talhari sau dusmani, orice mijloc de scapare este ingaduit. El avea partial dreptate. Legea de azi prevede cazurile in care faptele facute de o persoana nu prezinta caracter penal si pot fi astfel incadrate la “legitima aparare”.