Cauzele care Înlătură Răspunderea Penală - Teoria Generală a Răspunderii Penale

1. AMNISTIA

Art. 119 din Codul Penal prevede expres efectele amnistiei :

“Amnistia înlătură răspunderea penală pentru fapta săvârşită. Dacă intervine după condamnare, ea înlătură şi executarea pedepsei pronunţate, precum şi celelalte consecinţe ale condamnării. Amenda încasată anterior amnistiei nu se restituie.

Amnistia nu are efecte asupra măsurilor de siguranţă, măsurilor educative şi asupra drepturilor persoanei vătămate.”

Amnistia (din grecescul amnesia, uitare) este actul de clemenţă al puterii legiuitoare prin care aceasta, din considerente de ordin politic sau social, înlătură răspunderea penală sau consecinţele pentru infracţiunile săvârşite până la apariţia sa

În raport de momentul intervenirii actului de amnistiere, aceasta poate fi amnistie antecondamnatorie, denumită şi amnistie proprie, atunci când actul de amnistie intervine înainte de a se fi pronuţat faţă de învinuiţi sau inculpaţi vreo hotărâre judecătorească definitivă de condamnare, şi amnistia postcondamnatorie, denumită şi amnistie improprie, atunci când actul de amnistiere apare după ce s-a pronunţat o hotărâre definitivă de condamnare a infractorilor. Doar amnistia antecondamnatorie este o cauză de înlăturare a răspunderii penale, amnistia postcondamnatorie înlăturând doar executarea pedepsei şi celelalte consecinţe ale condamnării

În raport de obiectul său, amnistia poate fi generală, atunci când este acordată pentru toate infracţiunile săvârşite până la data actului de amnistie (ipoteză mai mult teoretică, o astfel de modalitate nefiind practicată de legiuitor), şi specială, când este acordată pentru infracţiuni de o anumită gravitate, indicată de regulă prin pedeapsa prevăzută de lege pentru asemenea infracţiuni.

În principiu amnistia are un caracter obiectiv (real), operand in rem, cu privire la infracţiune, fiind necondiţionată, dar nimic nu-l împiedică pe legiuitor să condiţioneze beneficiul amnistiei şi de anumite condiţii privitoare la persoana infractorilor (de exemplu, să nu fie recidivişti, să fie cetăţeni români etc.), caz în care amnistia are caracter mixt, in rem şi in personam

Curtea constituţională a statuat în sensul că, de principiu, guvernul poate legifera prin ordonanţe de urgenţă în materia legilor organice, totuşi considerăm discutabilă procedura recurgerii la ordonanţe de urgenţă în materia amnistierii

Legile de amnistie au prin excelenţă efect retroactiv, aplicându-se infracţiunilor săvârşite până la apariţia actului de amnistiere, o amnistiere a faptelor săvârşite in futurum fiind în principiu contraindicată. Se admite însă că în anumite situaţii excepţionale pot fi adoptate aşa-numitele “amnistii-apel” , care se aplică şi infracţiunilor săvârşite după intrarea în vigoare a legii de amnistie, până la o anumită dată la care trebuie îndeplinite condiţiile prevăzute în legea de amnistie (de exemplu, depunerea armelor).

Această dată până la care infracţiunile săvârşite sunt amnistiate poate fi data publicării legii în Monitorul Oficial, dată la care legea intră în vigoare (art. 78 Constituţie), dar poate fi şi o dată indicată în cuprinsul actului de amnistiere. Spre exemplu, Legea nr. 25/1967 a amnistiat infracţiunile săvârşite până la data adoptării legii, iar Legea nr. 137/1997 s-a aplicat infracţiunilor săvârşite până la 28 mai 1997, deşi a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 170 din 25 iulie 1997.

Retroactivitatea legii de amnistie nu aduce atingere principiului constituţional legii numai pentru viitor (art. 15 Constituţie), legea de amnistie fiind o lege mai favorabilă inculpaţilor. Datorită caracterului retroactiv al legilor de amnistiere, rezultă un specific al acestora, ele neputând fi modificate sau abrogate

Prin infracţiuni săvârşite până la data indicată în actul de amnistiere se înţeleg acele infracţiuni în cazul cărora activitatea infracţională s-a epuizat până la data respectivă. Astfel, în cazul infracţiunilor continue, continuate şi de obicei, momentul epuizării activităţii infracţionale trebuie să se situeze la o dată anterioară celei indicate în cuprinsul actului de amnistiere. Infracţiunile săvârşite în chiar ziua limită indicată în actul de amnistiere nu intră sub incidenţa acesteia, fiind amnistiate doar faptele săvârşite pănă la acea dată