Cazul Natchova

Imagine preview
(6/10 din 1 vot)

Acest referat descrie Cazul Natchova.
Mai jos poate fi vizualizat un extras din document (aprox. 2 pagini).

Arhiva contine 1 fisier doc de 5 pagini .

Iti recomandam sa te uiti bine pe extras si pe imaginile oferite iar daca este ceea ce-ti trebuie pentru documentarea ta, il poti descarca. Ai nevoie de doar 3 puncte.

Domeniu: Drept

Extras din document

Cazul Natchova se referă la uciderea, pe data de 19 iulie 1996, a lui Kuncho Angelov şi a lui Kiril Petkov, amândoi în vârstă de 21 de ani, de către un membru al poliţiei militare care încerca să-i aresteze. Domnii Angelov şi Petkov erau amândoi încorporaţi într-o divizie a armatei bulgare însărcinată cu construirea de imobile de locuinţe şi a altor proiecte civile. La începutul anului 1996 ei au fost arestaţi pentru că au lipsit nejustificat de mai multe ori. În data de 22 mai 1996 Angelov a fost condamnat la 9 luni de închisoare iar Petkov la 5 luni de închisoare. Amândoi au mai fost condamnaţi înainte pentru furt.

Pe data de 15 iulie 1996 ei au evadat de pe un şantier unde lucrau pentru a se refugia la bunica lui Angelov , care locuia în localitatea Lesura. Nici unul dintre ei nu era înarmat.

Pe 19 iulie 1996 comandantul unităţii de poliţie militară din localitatea Vratsa, colonelul D, a trimis 4 membri ai poliţiei militare, sub comanda maiorului G. pentru a-i aresta pe cei doi evadaţi. Cel puţin 2 dintre militari îi cunoşteau pe cei doi evadaţi. Colonelul D le spuse militarilor că, în conformitate cu reglementările în vigoare, ei trebuiau să aibă asupra lor revolvere, puşti automate şi să poarte veste antiglonţ. El îi informează că Angelov şi Petkov sunt „delicvenţi activi” – eufemism utilizat pentru a descrie persoanele care au fost deja condamnate sau cele care erau bănuiete că au săvârşit infracţiuni – că au evadat. Poliţiştii au primit ordin să recurgă la toate mijloacele necesare pentru ai aresta pe cei în cauză.

Imediat ce poliţia militară a ajuns la domiciliul bunicii lui Angelov, cei doi au încercat să fugă. După ce i-au avertizat că vor deschide focul dacă nu se vor preda, maiorul G a tras asupra lor. Cei în cauză au fost transportaţi la spitalul din Vrasta unde s-a constatat decesul lor.

Un martor ocular a afirmat că, datorită prezenţei nepoţelului său în zona în care a avut loc incidentul, i-a cerut maiorului G autorizaţia să se apropie pentru a îndepărta copilul de pericol. Maiorul a îndreptat arma spre el, spunând : „ţigani blestemaţi”.

O anchetă penală asupra decesului a fost deschisă în aceeaşi zi. După raportul autopsiei, cei doi oameni au murit din cauza rănilor suferite la nivelul toracelui, gloanţele fiind trase cu o puşcă automată de la o distanţă oarecare şi i-au lovit pe Petkov în piept iar pe Angelov în spate. Ancheta a concluzionat că maiorul G s-a conformat articolului 45 din regulamentul poliţiei militare. El a adresat mai multe somaţii celor doi oameni şi a tras focuri de avertisment în aer. El a tras asupra celor în cauză deoarece aceştia nu s-au predat şi exista riscul să fugă, şi s-a încercat să se evite provocarea de răni mortale. Nici o altă persoană nu a mai fost rănită.

Asupra deciziei tribunalelor au fost formulate mai multe recursuri, fără a se obţine vreun rezultat.

Rudele celor doi decedaţi s-au adresat Curţii Europene a Drepturilor Omului pentru a se face dreptate în acest caz. Reclamanţii, Anelia Kuntchova Natchova, Aksiniya Hristova, Todorka Petrova Rangelova şi Rangel Petkov Rangelov, toţi resortisanţi bulgari, s-au declarat de origine romă. Ei sunt născuţi în 1995, 1978, 1955 şi 1954. Domnişaora Natchova şi doamna Hristova locuiesc amândouă la Dobrolevo, doamna Rangelova şi domnul Rangelov locuiesc în localitatea Lom (Bulgaria).

Procedura şi compunerea Curţii

Reclamaţiile au fost introduse în faţa Comisiei Europene a Drepturilor Omului pe data de 15 mai 1998 şi transmise Curţii în data de 1 noiembrie 1998. Au fost primite observaţii din partea terţilor, în acest sens intervenind Centrul European al Drepturilor Romilor, care a declarat că era urgent pentru ca Curtea să revadă modul său de a interpreta articolul 14 din Convenţie în problemele care ridică acuzaţii de discriminare fondată pe rasă sau pe origine etnică şi, în particular, poziţia sa asupra criteriului şi probelor aplicabile în cazuri similare.

Completul de judecată a fost format din 7 judecători, astfel: Christos Rozakis (Grecia), Peer Lorenzen (Danemarca), Giovanni Bonello (Malta), Francoise Tulkens (Belgia), Nina Vajic (Croaţia), Snejana Batoucharova (Bulgaria), Vladimiro Zagrebelsky (Italia).

Reclamanţii susţineau că moartea rudelor lor a fost provocată prin violarea articolului 2 (dreptul la viaţă ) al Convenţiei Europene pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale, datorită lacunelor unei legislaţii şi a unei practici care autorizează folosirea forţei letale fără necesitate absolută. De asemenea ei se plâng că autorităţile nu au condus o anchetă efectivă asupra decesului, în pofida articolelor 2 şi 13 (dreptul la un recurs efectiv).

Ei au afirmat că prejudecăţile şi atitudinile ostile cu privire la persoanele de origine romă au jucat un rol decisiv în evenimentele care s-au soldat cu decesul victimelor, şi că nici o anchetă serioasă nu a fost efectuată. Ei au invocat în această privinţă articolul 14 (interzicerea discriminării), combinat cu articolul 2.

Decizia Curţii

Privitor la articolul 2 – Provocarea morţii

Curtea notează că Petkov şi Angelov efectuau pedespse scurte cu închisoarea pentru infracţiuni cu caracter neviolent, că au fugit fără să recurgă la violenţă, că nici unul dintre ei nu era înarmat şi nu aveau acte de violenţă drept antecedente. Comportamentul lor era, se pare, previzibil pentru autorităţi deoarece, cu ocazia precedentei fugi, Angelov a fost găsit la aceeaşi adresă în localitatea Lesura. Elementele doveditoare arată că militarii care au procedat la arestare ştiau foarte bine că Angelov şi Petkov nu erau nici înarmaţi, nici periculoşi. Maiorul G a deschis totuşi focul asupra lor şi le-a provocat răni mortale. Curtea estimează că scopul legitim de a proceda la o arestare obişnuită nu a justificat punerea în pericol a vieţilor omeneşti deoarece fugarii nu au comis nici o infracţiune cu caracter violent şi nu constituiau o ameninţare pentru cineva.

Folosirea armelor de foc letaale pune inevitabil vieţi în pericol, chiar dacă există reguli care vizează reducerea riscurilor la minimum. În consecinţă, pentru Curte, folosirea unor asemenea arme de foc nu era în nici un caz absolut necesară pentru a aresta o persoană bănuită de o infracţinue fără violenţă şi despre care se ştia că nu reprezintă un pericol, chiar dacă de aici poate rezulta imposibilitatea de a aresta fugarul. Folosirea armelor de foc nu este considerată ca fiind absolut necesară şi era deci interzisă de articolul 2 al Convenţiei. Curtea estimează că a fost folosită în mod inutil o forţă excesivă.

În ceea ce priveşte pregătirea şi controlul arestării, autorităţile nu au respectat obligaţia de a reduce la minimum riscurile de a provoca moartea, dat fiind faptul că ele nu au luat în calcul natura infracţiunii şi faptul că cei doi oameni nu costituiau o ameninţare. De asemenea, circumstanţele în care recurgerea la armele de foc trebuie prevăzută nu a făcut obiectul discuţiilor, în aparenţă datorită regulilor lacunare şi absenţei unei pregătiri adecvate.

Curtea estimează deci că Bulgaria este responsabilă de moartea, provocată prin nerespectarea articolului 2, datorită utilizării armelor de foc pentru a proceda la arestarea a doi oameni care erau bănuiţi de infracţiuni cu caracter nonviolent, nu erau nici înarmaţi şi nu prezentau nicio ameninţare pentru militarii veniţi să-i aresteze sau pentru alte persoane. Violarea articolului 2 este agravată de utilizarea unei puteri de foc excesive. Bulgaria nu a respectat de asemenea obligaţia de a pregăti şi controla operaţia desfăşurată în vederea arestării a celor 2 oameni într-un mod compatibil cu articolul 2.

Caracterul efectiv al anchetei

Curtea a notat că autorităţile bulgare nu au angajat urmărirea celor implicaţi deoarece acestea au considerat că reglementările cu privire la folosirea forţei au fost respectate. Curtea estimează că această concluzie se fondează pe constatări subiective, care, chiar dacă sunt acceptate, nu justifică concluzia că recursul la forţă cu privire la cei 2 oameni a fost absolot necesar. Autorităţile ar fi trebuit să concluzioneze că folosirea armelor de foc nu era necesară, dat fiiind faptul că cei 2 oameni nu au pus în pericol securitatea militarilor care au procedat la arestarea lor, nici a altor persoane şi nu au comis nici o infracţiune cu violenţă. Ele ar fi trebuit de asemenea să ancheteze modul de pregătire şi de control al operaţiunii, inclusiv dacă militarii care au condus activitatea îşi luaseră toate măsurile adecvate pentru a reduce la minimum pierderile de vieţi umane. Autorităţile bulgare nu au judecat nici unul din aceste aspecte. De asemenea curtea estimează că ancheta asupra morţii celor 2 oameni a fost viciată datorită neaplicării unui criteriu comparabil cu cel al necesităţii absolute, statuat de articolul 2.

Fisiere in arhiva (1):

  • cazul Natchova.doc