Cazuri de nulitate absolută și cazuri de nulitate relativă a căsătoriei

Introducere

Dintre toate actele juridice care marchează existența unei ființe umane, niciu nul nu e mai important

decât cel al căsătoriei. Universală în spațiu și constantă în is torie, căsătoria este, în același timp diversă în funcție de spațiul geografic și variabilă în raport cu timpul. Ea reprezintă însăși originea familiei .

Act juridic solemn, căsătoria nu poate fi încheiată oricum. Legiuitorul român a prevăzut prin dispoziții imperative condițiile de fond și de for mă pentru încheierea căsătoriei. Verificarea de către ofițerul de stare civilă a actelor depuse de viitorii soți și a eventualelor opoziții la căsătorie, precum și prezumția de bună -credință constituie, în principiu, garanțiile unei căsătorii valabile. Cu toate acestea, legiuitorul nu a exclus posibilitatea încălcării dintr -un motiv sau altul a cerințelor legii.

Odată încheiată căsătoria, ea determină întemeierea unei familii și produce consecințe juridice care nu pot fi șterse cu ușurință, tocmai de aceea sancțiunea civilă impusă de lege în această materie are un regim juridic aparte, derogând în multe pri vințe de la dreptul comun.

Regimul juridic distinct aplicat nulității căsătoriei se con cretizează în următoarele aspecte:

- restrângerea cazurilor de nulitate prin nesancționa rea căsătoriei încheiate cu nerespectarea condițiilor de fond prohibitive sau în prezen ța impedimentelor prohibitive;

- posibilitatea legală a acoperirii unor cazuri de nulitate absolute a căsătoriei;

- scurtarea termenului de prescripție în cazul acțiunii în anularea căsătoriei,

- atenuarea, prin reglementarea căsătoriei putative a efectelor desființării că sătoriei față de soțul care a fost de bună -credință la încheierea căsătoriei;

- înlăturarea efectelor desființării căsătoriei față de copiii rezultați din căsătoria lovită de nulitate.

I. Clasificarea / trăsăturile nulităților

Clasificarea nulităților servește la o mai bună înțelegere a conceptului acestei instituții. Acest lucru vine în sprijinul practicii judecătorești, care cunoscând trăsătu rile comune și distinctive ale nulităților, este ajutată în soluționarea cazurilor deduse judecății.

Clasificarea se face în funcție de mai multe criterii, respectiv:

- În ceea ce privește criteriul întinderii efectului distructiv al sancțiunii se disting nulități totale și nulități parțiale.

Nulitatea totală, numită în literatură și nulitate integrală, desființează actul juridic civil în întregime și intervine atunci când nu pot fi menținute niciun fel de efecte s-au produs care urmează să se producă. În sistemul nostru de drept nulitatea totală are caracter de excepție. Nulitatea parțială desființează numai o parte din efectele actului juridic civil, men ținându- se doar acelea care nu contravin legii. Nulitatea parțială este regula în sistemul nostru de drept.

- Un alt criteriu de clasificare a nulităților este acela al condiției de valabilitate neîndeplinită la încheierea actului , distingându -se în acest sens nulitatea de fond și nulitatea de formă.

După cum le spune și denumirea, nulitatea de fond sancționează nerespectarea unei condiții de fond a actului juridic civil (capacitatea, consimțămân tul, obiectul, cauza) iar nulitatea de formă sancționează nerespectarea condiției de formă cerută pentru valabilitatea actului.

- După modul în care aceste nulități rezultă din formularea textului legal. Astfel distingem între nulități exprese și nulități virtuale.

Nulitatea expresă, textuală, este cea care rezultă în mod explicit dintr- un text legal, așa cum sunt cele mai multe dintre nulitățile dreptului român. Nulitatea virtuală este cea care rezultă indirect, dar neîndoielnic din textul legal, fie din modul de redactare, fie din finalitatea textului.

- Un ultim criteriu care interesează din punctul de vedere al dreptului familiei, așa cum vom vedea din paragrafele următoare ale lucrării de față este cel al felului interesului ocrotit prin norma juridică încălcată, astfel se distinge nulitatea absolută și nulitatea relativă.

Nulitatea absolută este acea formă de ineficacitate care intervine în cazul încălcării la încheierea actului juridic civil a unei dispoziții legale care ocrotește un interes general de ordine

publică. Trăsăturile distinctive ale acestei nulități pot fi re zumate astfel: nulitatea poate fi invocată de orice persoană interesată și chiar din ofi ciu de instanța de judecată, poate fi invocată oricând, atât pe cale de acțiune, cât și pe cale de excepție și în principiu, nu poate fi acoperită prin confirmare sau în orice alt mod.

Nulitatea relativă este numită în jurisprudență și nulitate de protecție și este acea formă de ineficacitate care sancționează nerespectarea la încheierea actului juri dic civil a unei norme care ocrotește un interes personal. Trăsăturile acestei nulități sunt: nulitatea poate fi invocată în principiu doar de persoana ocrotită al cărei interes a fost încălcat prin nesocotirea normei legale la încheierea actului, poate fi invocată doar în interiorul terme nului de prescripție extinctivă, acțiunea fiind deci prescripti bilă și poate fi acoperită expres sau tacit de cel îndreptățit să o invoce.