CECO

Bătrâna Europă a fost teatrul unor confruntări sângeroase în cel de al doilea război mondial, confruntări care au lăsat în urma lor distrugeri inimaginabile şi numeroase victime omeneşti. Aproape toate statele din Europa s-au aflat la sfârşitul războiului într-o situaţie economică destul de dificilă. Singurul stat participant la război şi care nu a avut prea mult de suferit din punct de vedere economic a fost Statele Unite ale Americii, a cărui economie a progresat datorită producţiei de război. Astfel, pentru a evita prăbuşirea întregii Europe s-a pus la punct un plan ambiţios de ajutorare a statelor afectate – planul Marshal. Odată depăşite aceste dificultăţi economice s-a trecut la reorganizarea politică a continentului şi astfel s-a înfiripat idea constituirii unei Europe unite atât din punct de vedere economic, politic, cât şi militar.

Europa a fost continentul care a construit prima regiune economică a lumii. Un edificiu economic ridicat treptat, a cărui activitate a sporit în timp. Prima formă de cooperare europeană este legată de numele lui Jean Monnet, ca "inspirator", şi de cel al ministrului de externe francez, Robert Schuman. Ea purta numele de Comunitatea Europeană a Cărbunelui şi Oţelului şi a fost înfiinţată în 1951.

Planul Schuman avea în vedere plasarea cărbunelui şi oţelului din Franţa şi Germania sub autoritate comună. Cele două produse urmau să beneficieze de libera circulaţie între cele două ţări, reglându-se nivelul producţiei din Ruhr. Comunitatea Europeana a Cărbunelui şi Oţelului (CECO) a luat fiinţă la 18 aprilie 1951 la Paris, în urma acceptării fără rezerve a Planului Schuman de către Germania, Italia şi Ţările Benelux.

Printre scopurile fundamentale ale organismului nou creat se numara prezervarea păcii între Germania şi Franţa. Raţionamentul era urmatorul: crearea unui asemenea sistem va stimula atât de mult schimburile între cele două state şi investiţiile reciproce încât atacarea unuia de către celălalt pur şi simplu ar deveni un nonsens. De aceea, pe plan istoric, CECO a jucat un rol esenţial în declanşarea procesului de reconciliere şi cooperare franco-germană.

Noul organism reprezintă prima organizaţie europeană care se bucură de prerogative supranaţionale. Acestea s-au limitat pentru început la gestionarea cărbunelui şi a oţelului. CECO inaugurează, însă modelul european al integrării care, spre deosebire de alte modele, este supranaţional şi pune astfel bazele Europei comunitare.

Membrii fondatori ai CECO au fost Franţa, Belgia, R. F. Germania, Italia, Luxemburg şi Olanda. Această comunitate nu era una exclusivistă, restrictivă şi astfel alte state au aderat la principiile care guvernau noua comunitate. Noii membrii ai CECO au fost:

- Danemarca, Marea Britanie şi Irlanda, de la 1 ianuarie 1973;

- Grecia, de la 1 ianuarie 1981;

- Spania şi Portugalia, de la 1 ianuarie 1986;

- Austria, Suedia, Finlanda, de la 1 ianuarie 1998.

Comunitatea Europeană a Cărbunelui şi Oţelului are drept misiune să contribuie, în armonie cu economia naţională a statelor member şi graţie realizării unei pieţe comune, la expansiunea economică, la dezvoltarea locurilor de muncă şi la ridicarea nivelului de viaţă în statele membre. Comunitatea trebuie să realizeze progresiv condiţiile care să asigure repartiţia cât mai raţională a producţiei la nivelul de productivitate cât mai ridicat, evitând să provoace în economiile statelor membre tulburări fundamentale şi persistente.

Instituţiile Comunităţii trebuie, în cadrul atribuţiilor specifice şi respectând interesul comun, să:

- Vegheze la aprovizionarea regulată a pieţei comune, tinând cont de nevoile terţelor părţi;

- Asigure tuturor utilizatorilor pieţei comune plasaţi în condiţii comparabile un acces egal la sursele de producţie;

- Vegheze la stabilirea preţurilor celor mai mici astfel încât să nu antreneze nici o creştere a preţurilor practicate de către aceleaşi întreprinderi în alte tranzacţii, nici o creştere a ansamblului preţurilor într-o altă perioadă, totuşi permiţând amortizarea cheltuielilor ;

- Vegheze la menţinerea condiţiilor care să stimuleze întreprinderile să dezvolte şi să amelioreze potenţialul lor de producţie şi să promoveze o politică de exploatare raţională a resurselor naturale, evitând epuizarea acestora;

- Promoveze ameliorarea condiţiilor de viaţă şi muncă a forţei de lucru, permiţând egalizarea lor în sens ascendant, în fiecare ramură a industriei în care este implicată;

- Promoveze dezvoltarea schimburilor internaţionale şi să vegheze la respectarea limitelor echitabile în ceea ce priveşte preţurile practicate pe pieţele exterioare;

- Promoveze expansiunea regulată şi modernizarea producţiei

Conform tratatuluide înfiinţare a CECO, sunt recunoscute ca fiind incompatibile cu piaţa comună a oţelului şi cărbunelui şi deci sunt abolite şi interzise în interiorul Comunităţii, următoarele:

- Drepturile de intrare sau de ieşire sau taxele care au un efect echivalent, precum şi restricţiile cantitative cu privire la circulaţia produselor;

- Măsurile sau practicile stabilind o discriminare între producători, cumpărători sau între utilizatori, mai ales în ceea ce priveşte condiţiile de preţ sau de livrare sau tarifele de transport, cât şi măsurile sau practicile care împiedică libera alegere de către cumpărător a furnizorului său;

- Subvenţiile sau ajutoarele acordate de către state, sau taxele speciale impuse de către acestea, indiferent sub ce formă sunt;

- Practicile restrictive cu privire la repartiţia sau exploatarea pieţelor.

Comunitatea intenţionează să-şi îndeplinească misiunea cu intervenţii limitate în economiile naţionale şi în acest scop ea facilitează acţiunea părţilor interesate culegând informaţii, organizând consultaţii şi definind obiective generale; pune la dispoziţia întreprinderilor mijloacele de finanţare pentru investiţi şi participă la cheltuielile de reorientare a producţiei; asigură stabilirea, menţinerea şi respectarea condiţiilor normale de concurenţă şi nu exercită nici o acţiune directă asupra producţiei şi asupra pieţelor; face publice motivele acţiunilor sale şi ia măsurile necesare pentru a asigura respectarea regulilor prevăzute în tratat.

CECO are personalitate juridică şi se bucură în relaţiile internaţionale de capacitatea juridică necesară pentru a-şi exercita funcţiunile şi pentru a-şi atinge scopurile.

Prin tratatul de formare a CECO se creau 4 organe ale Comunităţii, fiecare cu atribuţii clar delimitate. Astfel avem: