Cercetarea la Fața Locului

Cercetarea la faţa locului

1.Semnificaţia şi importanţa cercetării la faţa locului

Cercetarea la faţa locului se înscrie printre activităţile ce cotribuie în mod esenţial la realizarea scopului procesului penal.

În accepţiunea legii penale, cercetarea la faţa locului constituie un procedeu probatoriu care serveşte la administrarea sau aflarea unor mijloace de probă.

Acestei activităţi i se atribuie o semnificaţie deosebită, de ea depinzând direct aflarea adevărului cu privire la faptele şi împrejurările cauzei, inclusiv cu privire la persoana făptuitorului.

În opinia specialiştilor, cercetarea la faţa locului poate fi definită ca acea activitate iniţială de urmărire penală şi de tactică criminalistică care constă în cunoşterea nemijlocită a locului unde sa săvâşit infracţiunea sau a locului unde au fost descoperite urmele acesteia.

Această activitate este: iniţială, în sensul că precede orice altă investigaţie, imediată, adică nu poate fi amânată, şi nu în ultimul rând irepetabilă, dacă avem în vedere posibilitatea modificării cu sau fără voie a aspectului locului faptei.

Cercetarea la faţa locului este necesară pentru descoperirea, fixarea urmelor biologice şi a împrejurărilor în care sa săvârşit fapta.

Cercetarea la faţa locului constituie o activitate complexă care solicită exactitate şi calm, perseverenţă şi prudenţă, eforturi şi chiar şi sacrificii din partea echipei care o efectuează.

Prin cercetare la faţa locului organul de urmărire penală stabileşte fapta, identifică făptuitorul sau delimitează sfera persoanelor bănuite, adună conservă şi examinează probele materiale descoperite

Codul de procedură în vigoare nu precizează semnificcaţia expresiei „faţa locului”,. Prin locul faptei se înţelege perimetrul în limitele căruia se află probele materiale create cu ocazia săvârşirii de infracţiuni şi nu numai locul propriu zis unde infracţiunea a avut loc, ci şi locurile unde s-au descoperit probele acesteia, sau locurile în care s-au extins urmările ei.

Astefel el cuprinde: terenul sau încăperea în care s-a comis infracţiunea, locul unde s-a produs rezultatul, împrejurările acestor locuri, dacă sunt purtătoare ale urmelor create cu prilejul săvârşirii faptei cercetate.

În cazul infracţiunilor comise prn acţiuni fizice, cu urmări concretizate obiectiv în mediul ambiant, cercetarea la faţa locului este deschizătoare de drumuri pentru activităţile tactice de cercetare criminalistică.

De aceea în procesul cercetării la faţa locului, se impune necesitatea efectuării unei examinări minuţioase, porţiune cu porţiune, a locului respectiv, astfel încât nici o zonă să nu rămână necercetată.

Dacă una dintre zone ar fi omisă cu ocazia cercetării, ar putea rămâne nevalorificate diferite urme preţioase pentru stabilirea modului de comitere a faptei şi de identificare a autorului ei, ceea ce ar fi de natură să ducă, în cele din urmă, chiar la imposibiliatatea stabilirii adevărului în cauza respectivă.

Având în vedere prevederile legale şi practica judiciară se poate concluziona că, locul săvârşirii faptei diferă de la caz la caz, este în raport cu natura infracţiunii săvârşite, cu metodele şi mijloacele folosite în acest scop, cu urmările activităţii ilicite desfăşurate de autor.

Cercetarea la faţa locului este o activitate procedurală:

a) Iniţială: se încearcă descoperirea, fixarea şi ridicarea urmelor, concomitent cu perceperea locului unde a fost săvârşită infracţiunea;

b) Obligatorie;

c) Imediată: trebuie efectuată în cel mai scurt timp posibil după descoperirea infracţiunii;

d) Irepetabilă:

2. Pregătirea cercetării la faţa locului

În condiţiile specifice cercetării la faţa locului, pregătirea activităţii presupune parcurgerea a două etape:

a. la sediul organului judiciar;

b. la locul faptei.

Fiecare etapă constă în anumite măsuri proprii, necesare pentru atingerea scopului urmărit.

Vorbind despre cele două etape s-ar putea crede că activităţile pregătitoare, ca excepţie, nu ar avea un caracter unitar. Este necesar să subliniem că activităţile pregătitoare au fost grupate în două entităţi, din raţiuni ce ţin de particularităţile fiecăreia dintre ele şi de o anumită ordine cronologică, în care acestea se desfăşoară.

Privită în ansamblu, pregătirea cercetării la faţa locului are un caracter unitar, fiecare dintre activităţi succedându-se într-o ordine logico-operativă, de modul în care se realizează şi rezultatele uneia depinzând de caracteristicile celei ce va urma.