Cercetarea la fata locului și reconstituirea

NOȚIUNEA DE CERCETARE LA FAȚA LOCULUI

Cercetarea la fața locului, asemenea celorlalte acte sau activități de investigare a faptelor penale se efectuează în strictă conformitate cu reglementările referitoare la acest procedeu probator. Astfel, potrivit art. 192 alin. (1) din Codul de Procedură Penală, cercetarea la fața locului se dispune motivat de către organul de urmărire penală, iar în cursul judecății de către instanța de judecată, dacă este necesară constatarea sau clarificarea unor împrejurări de fapt importante pentru stabilirea adevărului, precum și ori de câte ori există suspiciuni cu privire la decesul unei persoane. Scopul cercetării este de a reconstitui ce anume s-a întâmplat (secvența evenimentelor) și de a recolta probele materiale, considerate adevărate „semnături” ale autorului.

Sintagma “la fața locului” sau “locul săvârșirii faptei” reprezintă locul desfășurării activității infracționale (în tot sau în parte) sau locul producerii rezultatului final al acesteia. În doctrină și în practică, această expresie semnifică atât locul propriu-zis al săvârșirii infracțiunii, cât și zonele apropiate sau alte locuri care conțin dae referitoare la pregătirea, comiterea și urmările faptei, inclusiv căile de acces și de retragere a autorului din câmpul infracțional.

Cercetarea la fața locului se efectuează dacă: este neceară constatarea situației locului săvârșirii infracțiunii; este neceară descoperirea și fixarea urmelor infracțiunii; este neceară stabilirea împrejurărilor în care a fost comisă infracțiunea și a poziției și stării mijloacelor materiale de probă.

CONSIDERAȚII GENERALE PRIVIND REGLEMENTAREA PROCESUAL PENALĂ

În faza de urmărire penală cercetarea la fața locului este dispusă printr-o rezoluție motivată a organului de urmărire penală, de regulă, după începerea urmăririi penale. cercetarea se efectuează în prezența martorilor asistenți, cu excepția cazurilor în care aceștia nu sunt prezenți. Dacă se consideră necesar, la cercetare pot participa și părțile. Învinuitului sau inculpatului, dacă nu poate fi adus la cercetare, în cazul în care este reținut sau arestat, organele de urmărire penală îi aduc la cunoștință faptul că poate fi reprezentat și îi asigură, la cerere, reprezentarea. Conform Codului de Procedură Penală apărătorul ales de învinuit sau inculpat poate participa la cercetarea la fața locului, precum și la efectuarea oricărui act de urmărire penală.

În faza de judecată, cercetarea la fața locului este dispusă de instanță, printr-o încheiere, după începerea cercetării judecătorești. Instanța de judecată efectuează cercetarea la fața locului cu citarea părților și în prezența procurorului, când participarea acestuia la judecată este obligatorie. De asemenea, potrivit art. 192 alin. (2) din Codul de Procedură Penală, “organul de urmărire penală sau instanța de judecată poate interzice persoanelor care se află ori care vin la locul unde se efectuează cercetarea să comunice între ele sau cu alte persoane.”

OBIECTIVELE CERCETĂRII LA FAȚA LOCULUI

Principalele obiective ale cercetării la fața locului sunt:

1. Cunoașterea și investigarea directă de către organul de urmărire penală sau de către instanța de judecată a zonelor înscrise în categoria “locului faptei”. Contactul direct, nemijlocit, al organului judiciar cu ceea ce este denumită “scena” locului infracțiunii ajută la formarea unei imagini exacte asupra cadrului în care s-a comis fapta.

2. Descoperirea, fixarea și ridicarea urmelor infracțiunii, a mijloacelor materiale de probă, urmată de interpretarea lor imediată la fața locului, oferă indicii cu privire la natura faptei și chiar la persoana autorului.

3. Obținerea informațiilor referitoare la modul de operare al făptuitorului, la numărul de persoane care au luat parte la comiterea infracțiunii.

4. Identificarea eventualilor martori, întrucât, în funcție de condițiile concrete ale locului și momentului săvârșirii faptei, se poate stabili dacă, și în ce măsură, activitatea infractorului putea fi percepută de cineva.

5. Elaborarea unor versiuni generale privind fapta penală și participanții la săvârșirea acesteia.