Cercetarea Locului Faptei în Procesul Penal

CAPITOLUL I: DEFINIREA CERCETARII LOCULUI FAPTEI

Sectiunea I: Notiuni generale

Cercetarea locului faptei sau cercetarea la fata locului face parte din activitatile initiale de urmarire penala si consta în cunoasterea nemijlocita a locului unde s-a savârsit infractiunea sau a locului unde au fost descoperite urmele acesteia, în vederea descoperirii, fixarii si ridicarii urmelor si stabilirea împrejurarilor în care infractiunea a avut loc.

Organul de urmarire penala efectueaza cercetarea locului savârsirii faptei în prezenta obligatorie a martorilor asistenti, afara de cazul când aceasta nu este posibila1.

Cu privire la întelesul termenului de fata locului sau de loc la savârsirii faptei asa cum este folosit uneori în practica ori în literatura de specialitate mai veche, trebuie facuta o precizare: prin aceasta expresie se are în vedere nu numai locul propriu-zis al savârsirii infractiunii ci si zonele mai apropiate sau alte locuri din care se pot desprinde date referitoare la pregatirile, comiterea si urmaririle faptei inclusiv caile de acces si de retragere ale autorului din câmpul infractional2. Astfel în notiunea „de loc al savârsirii faptei” vor intra : portiunile de teren învecinate în care au avut loc diferite actiuni infractionale premergatoare; portiune de teren sau încaperea în care s-a savârsit în mod concret infractiunea; portiunea de teren sau încaperea în care s-au descoperit rezultatele infractiunii cercetate; caile de acces si de îndepartare de la locul savârsirii faptei.

Cercetarea locului faptei este o actiune imediata si de neînlocuit a urmaririi penale, trebuind sa se efectueze fara nici o întârziere si cât mai complet, caci repetarea ei desi este posibila nu da întotdeauna rezultate satisfacatoare3.

Sectiunea a II-a: Sarcinile cercetarii locului faptei

Împrejurarile care pot fi lamurite în cadrul cercetarii locului faptei sunt atât de numeroase si de variate încât este imposibil sa se faca o enumerare completa a acestora. Dificultatea enumerarii complete a cestor împrejurari este accentuata si de faptul ca în cadrul fiecarui gen de infractiune cercetarea locului faptei prezinta particularitatile sale, particularitati ce sunt examinate în cadrul metodicii anchetarii diferitelor genuri de infractiuni.

Sarcinile generale care pot fi rezolvate în cadrul cercetarii locului faptei sunt:

1. Cunoasterea si investigarea directa de catre organul de urmarire penala sau de catre instanta de judecata a locului în care a fost savârsita fapta, în vederea stabilirii si fixarii particularitatilor sale1. Contactul direct nemijlocit al organului judiciar ce ceea ce este denumita „scena ” sau „ambianta” locului serveste la formarea unei imagini exacte a cadrului în care s-a comis fapta la determinarea pozitiei si distantei dintre obiectele principale;

2. Cautarea, relevarea, fixarea, ridicarea si interpretarea urmelor si mijloacelor materiale de proba, precum si fixarea procesuala a acestora. Descoperirea urmelor urmata de interpretarea lor imediata la fata locului este de natura sa ofere indicii el putin cu caracter general cu privire la natura faptei si chiar la persona autorului;

3. Obtinerea de date cu privire la modul de operare al faptasului la numarul de persoane care au luat parte la comiterea infractiunii. Din cercetarea locului faptei se poate deduce modul în care s-a desfasurat activitatea infractionala începând din momentul patrunderii autorului în câmpul cercetat si terminând cu retragerea sa;

4. Identificarea eventualilor martori, întrucât în functie de conditiile concrete ale locului si momentului savârsirii faptei se poate stabili daca si în ce masura activitatea infractorului putea fi perceputa de cineva. Aceasta precizare se impune deoarece sunt putine cazurile în care sunt gasiti imediat martori ai evenimentului.

Un rol important al cercetarii directe a locului faptei este acela de a permite elaborarea unor versiuni generale privind fapta penala si participantii la savârsirea acesteia.

Cercetarea locului faptei ofera posibilitatea sa se raspunda în primul rând la întrebarile ce caracterizeaza obiectul infractiunii (care este obiectul infractiunii, care este obiectul prejudiciat) si latura obiectiva a acesteia (unde s-a savârsit infractiunea când în ce împrejurari, cu ce unealta si prin ce procedee care sunt consecintele), sa se raspunda la întrebari privitoare la subiectul infractiunii (barbat sau femeie, persoana majora sa minora, înaltime, forta fizica, profesia) si la latura subiectiva a infractiunii (cine a savârsit infractiunea daca a savârsit-o din culpa sau cu intentie, care sunt motivele si scopul urmarit prin savârsirea informatii).