Cererea de chemare în judecată în cazul litigiilor patrimoniale

Potrivit art.109 alin.1 C.proc.civ. „oricine pretinde un drept împotriva unei alte persoane trebuie sa faca o cerere înaintea instantei competente”.

Prin urmare, cererea de chemare în judecata reprezinta actul de procedura prin care o parte formuleaza pretentiile sale împotriva altei parti si cu care sesizeaza instanta de judecata în vederea solutionarii conflictului ivit .Nu întotdeauna actul prin care este investita instanta civila se numeste cerere de chemare în judecata. Potrivit art.84: „Cererea de chemare în judecata sau pentru exercitarea unei cai de atac este valabil facuta chiar daca poarta o denumire gresita”.

Forma cererilor adresate instantei este reglementata cu caracter general în art.82 C.proc.civ. potrivit cu care: „orice cerere adresata instantelor judecatoresti trebuie facuta în scris si sa cuprinda: aratarea instantei, numele, domiciliul sau resedinta partilor, ori, dupa caz, denumirea si sediul lor si ale reprezentantului, obiectul cererii si semnatura.

În cazul în care, din orice motive, cererea nu poate fi semnata, judecatorul va stabili mai întâi identitatea partii si îi va citi acesteia continutul cererii. Despre toate acestea judecatorul va face mentiune pe cerere”.

O situatie frecvent int`âlnita, avuta în vedere de legiuitor, este aceea în care cererea nu se depune direct de catre titularul dreptului, ci de catre un reprezentant al acestuia.

Într-un atare caz, reprezentantul trebuie sa-si justifice în mod necesar calitatea, potrivit dispozitiilor art.83 C.proc.civ.

Art. 109 alin. 2 C.proc.civ. prevede ca: „în cazurile anume prevazute de lege sesizarea instantei competente se poate face numai dupa îndeplinirea unei proceduri prealabile, în conditiile stabilite de acea lege. Dovada îndeplinirii procedurii prealabile se va anexa la cererea de chemare în judecata”.