Cetățenia

Cap. 2 NOTIUNEA DE CETATENIE

Organizarea concreta a statului nu se poate realiza decât în raport cu populatia si cu teritoriul. Populatia îsi gaseste reflectare în stiinta dreptului constitutional sub aspectul cetateniei. Cetatenia a fost considerata ca fiind „acea calitate a persoanei fizice ce exprima relatiile permanent social - economice, politice si juridice dintre persoana fizica si stat, dovedind apartenente sa la statul român si atribuind persoanei fizice posibilitatea de a fi titularul drepturilor si îndatoririlor prevazute de Constitutia si legile României”.

At. 5, alin 1 din Constitutie precizeaza doar ca „cetatenia româna se dobândeste, se pastreaza sau se pierde în conditiile prevazute de legea organica”.

Cetatenia este o institutie de drept constitutional, întrucât:

- Ea este o expresie a suveranitatii puterii politice. Statul, pe temeiul suveranitatii lui, stabileste statutul juridic al cetatenilor sai;

- Numai cetatenii români au dreptul de a participa la exercitarea puterii în formele institutionalizate ale democratiei directe (sufragiul, referendum-ul) sau în cele ale democratiei reprezentative (alegerea si exercitarea prerogativelor ca membru al consiliului local, ca primar, ca deputat sau senator, ca Presedinte al României).

Calitatea de cetatean primeaza fata de celelalte situatii în care se poate afla o persoana (cetatean strain, apatrid) prin deplinatatea drepturilor conferite, pe când la celelalte persoane drepturile recunoscute si asigurate de stat sunt numai drepturi civile. Mai precis cetateanul beneficiaza în plus de drepturi politice: de a alege, de a fi ales, de a exercita functii publice, libertatea de asociere si întrunire. Aceste drepturi si libertati ale cetateanului sunt strâns legate de datoria sacra de loialitate fata de tara si implicit obligatia de a contribui la apararea tarii.

Cu privire la natura juridica a cetateniei, în literatura juridica au fost exprimate numeroase si contradictorii puncte de vedere:

- Potrivit unei opinii, cetatenia exprima legatura ce uneste un individ, un grup de indivizi sau anumite bunuri cu un anumit stat. Este o conceptie nestiintifica, întrucât ea porneste de la ideea ca raporturile juridice ar putea lua nastere între bunuri si persoane, pe de o parte, iar pe de alta, pentru ca pune pe plan de egalitate persoanele cu bunurile. Omul este subiect nu numai pentru ca el este supus legilor naturii si legilor de dezvoltare a societatii, ci si pentru ca el este producator si purtator al relatiilor sociale;

- Într-o alta opinie, cetatenia este pur si simplu un element constructiv al statului. Într-adevar, organizarea puterii de stat se realizeaza în raport cu populatia si cu teritoriul. Dar cetatenia nu trebuie redusa doar la semnificatia unuia dintre elementele constructive ale statului. Ca apartenenta a unei persoane la un anumit stat, cetatenia este o legatura juridica din care decurg drepturi si obligatii specifice, reciproce, între acea persoana si acel stat.

- În sensul unei pareri, cetatenia ar fi un raport politic de „dominatiune si supusenie”, din care izvorasc drepturi si obligatii, „atât în ceea ce priveste pe individ fata de stat, cât si pe stat fata de individ”. Acest raport nu este deci de natura voluntara. Uneori „raportul de cetatenie” este totusi un raport voluntar (de exemplu, cazul dobândirii cetateniei la cerere). Alteori, cetatenia nu poate fi calificata ca „raport”, deoarece prin notiunea de raport juridic nu se desemneaza totalitatea drepturilor si obligatiilor participantilor la acea relatie juridica;

- Potrivit altei conceptii, cetatenia ar fi un „statut personal”, cum este clasa sociala, vârsta, sexul etc. si consta în supusenia la o anumita putere de stat.;

- Cetatenia a fost considerata un element al capacitatii juridice, asa cum apare capacitatea numai în unele ramuri ale dreptului, adica nedisociata în capacitatea de folosinta si capacitatea de exercitiu. Daca este adevarat ca distinctia între cele doua forme ale capacitatii este lipsita de însemnatate practica si teoretica, în unele ramuri ale dreptului în care capacitatea de exercitiu a persoanei se naste o data cu capacitatea de folosinta si în aceleasi conditii cu ea, nu este mai putin adevarat ca, tocmai în aceste conditii, capacitatea juridica nu este decât posibilitatea de a fi subiect de drept si în consecinta, de a avea drepturi si obligatii subiective.

- Cetatenia a fost calificata si ca apartenenta a persoanei la stat, în virtutea careia persoana are fata de stat drepturile stabilite prin lege, precum si obligatiile corespunzatoare drepturilor statului fata de ea. Aceasta conceptie se reflecta si în „Legea cetateniei române”: „Cetatenia româna exprima apartenenta unei persoane la statul român” (Art. 1, alin 1).

Din toate aceste trasaturi rezulta ca:

a. Cetatenia exprima un ansamblu organic de drepturi si obligatii, iar sistemul acestora formeaza „statutul juridic” sau „situatia juridica” a cetateanului.

b. Aceste drepturi si obligatii, predeterminate prin lege, trebuie evaluate în cadrul raporturilor generale existente între stat si cetatenii sai, raporturi care au, fara îndoiala, un caracter juridic. Deci cetatenia este situatia juridica care rezulta din raporturile juridice statornice care intervin între o persoana fizica si statul român, exprimând apartenenta persoanei la stat, situatie caracterizata prin plenitudinea drepturilor si obligatiilor reciproce predeterminate de lege.