Cetățenia europeană

Conceptul de cetatenie europeana

In “L’Europe apres l’Europe”, Philippe Herzog, spunea ca pentru a ajunge la o democratie populara exista trei cai: ameliorarea democratiei reprezentative, participarea permanenta a cetatenilor si a actorilor sociali si inventarea unei cetatenii europene.

Ce este cetatenia si prin ce se deosebeste cetatenia de cetatenia europeana?

Noţiunea de cetăţenie îşi găseşte originea în dreptul intern. Potrivit concepţiei propuse de Aristotel, cetăţeanul se definea prin participarea la funcţiile judiciare şi la cele publice în general. În dreptul pozitiv, cetăţenia continuă să desemneze calitatea juridică ce permite unei persoane să ia parte la viaţa statului, bucurându-se de drepturi civice şi politice şi fiind supusă, în schimb, anumitor obligaţii cum ar fi votul obligatoriu sau serviciul militar. Ca regulă, cetăţenia e recunoscută de către stat cetăţenilor săi care, ca membri ai Cetăţii, participa la guvernarea Cetăţii. Dar exista excepţii, ca de exemplu „cetăţenia britanică de peste mări” sau cea a Uniunii franceze. Dreptul internaţional recunoaşte acest statut privilegiat, condiţionat de naţionalitate, care presupune, în principal, dreptul de şedere pe teritoriul naţional, participarea la viaţa politică (dreptul de a alege şi de a fi ales), accesul la funcţiile publice, dreptul la protecţia diplomatică.

Noţiunea de cetăţenie europeană ar putea să fie bazată pe aceste drepturi şi obligaţii corespondente. Ea implică faptul că cetăţenii Uniunii Europene beneficiază, în aceasta calitate, de aceleaşi drepturi care sunt acordate în mod tradiţional propriilor cetăţeni în ordinea juridică internă. Aceste drepturi corespund, aproape în totalitate, cu ceea ce în anii 1975-1985 erau „drepturi speciale”, rezervate cetăţenilor statelor membre ale Comunităţii.

Trebuie reţinut încă de pe acum că structura Uniunii implică exercitarea anumitor drepturi la nivelul Uniunii Europene şi exercitarea altora la nivelul statelor membre.

Cetatenia este un proces complex, care presupune mentinerea unei integrari sociale negociate, care poate inconjura adecvat pe toti cei care traiesc in Europa de astazi si de aici incolo au un punct de sprijin pentru viitor.

Cetăţenia europeană a fost definită prin Tratatul asupra Uniunii Europene, semnat în 1992 la Maastricht, reprezentând o inovaţie conceptuală majoră a Tratatului asupra Uniunii Europene. Incluzând drepturi , obligaţii şi participarea la viaţa politică, cetăţenia europeană vizează consolidarea imaginii şi a identităţii Uniunii Europene şi implicarea mai profundă a cetăţeanului în procesul de integrare europeană.

Cetăţenia se dobândeşte, se păstrează sau se pierde în condiţiile prevăzute de legea organică. Cetăţenia nu poate fi retrasă aceluia care a dobândit-o prin naştere. Cetăţenia europeană poate fi dobândită prin aderarea statului respectiv la Uniunea Europeană.

“Cetăţenia europeană” a fost definită prin Tratatul asupra Uniunii Europene, semnat în 1992 la Maastricht, incluzînd drepturi, obligaţii şi participarea la viaţa politică. Cetăţenia europeană vizează consolidarea imaginii şi a identităţii Uniunii Europene şi implicarea mai profundă a cetăţeanului în procesul de integrare europeană

Articolul 17 al Tratatului de constituire a Comunităţii Europene stipulează că este cetăţean al Uniunii Europene orice persoană având naţionalitatea unuia dintre statele membre, conform legilor în vigoare în statul respectiv. Cetăţenia Uniunii Europene vine în completarea cetăţeniei naţionale (ea se suprapune, fără a se substitui, cetăţeniei naţionale), făcând posibilă exercitarea unora dintre drepturile cetăţeanului Uniunii pe teritoriul statului membru în care locuieşte (şi nu numai în ţara din care provine, aşa cum se întâmpla înainte). De aici decurg două concluzii practice: este mai întâi necesar ca o persoană să aibă cetăţenia unui stat membru pentru a putea beneficia de cetăţenia Uniunii; cetăţenia europeană va completa şi se va adăuga la drepturile conferite de cetăţenia statală. O Declaraţie anexată Trataului de la Maastricht subliniază că "problema dacă o persoană posedă cetăţenia unui stat membru va fi determinată numai prin referire la legislaţia naţională a statului membru respectiv", Aşadar, în ultimă instanţă îi revine fiecărui stat membru să indice care persoane sunt cetăţenii săi.

Cetăţenia Uniunii Europene oferă drepturi cetăţenilor statelor membre şi consolidează protecţia intereselor acestora. Tratatul de la Maastricht instituie 5 categorii de drepturi supranaţionale, complementare cetăţeniei naţionale:

- Dreptul la libera circulaţie, dreptul la sejur, de stabilire, dreptul la muncă şi studiu în celelalte state membre ale Uniunii. Legislaţia Uniunii stabileşte însă numeroase condiţii pentru exercitarea acestor drepturi. Pentru un sejur mai lung de 3 luni este necesar un certificat de sejur. Intrarea pe teritoriul altui stat membru nu poate fi interzisă decât din raţiuni de securitate şi sănătate publică, iar interzicerea trebuie justificată (art.18 al TCE);

- Dreptul de vot şi dreptul de a candida la alegerile pentru Parlamentul european şi la alegerile locale în statul de rezidenţă, în aceleaşi condiţii cu cetăţenii statului respectiv (art.19 al TCE);

- Dreptul de a beneficia pe teritoriul unui stat terţ (stat care nu este membru al Uniunii Europene) de protecţie consulară din partea autorităţilor diplomatice ale unui alt stat membru, în cazul în care ţara din care provine nu are reprezentanţă diplomatică ori consulară în statul terţ respectiv (art.20 al TCE);

- Dreptul de petiţie în faţa Parlamentului european (art.21 al TCE);

- Dreptul de a apela la Ombudsman-ul european (Avocatul Poporului) pentru examinarea cazurilor de administrare defectuoasă din partea instituţiilor şi organismelor comunitare (atr.21 al TCE).

Comisia europeană, având rolul de a veghea la respectarea tratatelor (denumită în doctrină "Gardianul Tratatelor"), supraveghează aplicarea prevederilor legate de cetăţenia europeană şi elaborează rapoarte periodice asupra progreselor realizate şi asupra dificultăţilor întâlnite .

În anul 1998, Comisia europeană a lansat serviciul de informare "Europe direct", în scopul de a informa cetăţenii asupra posibilităţilor şi drepturilor care le sunt oferite prin cetăţenia europeană.

Drepturile fundamentale şi valorile democratice sunt respectate în statele membre ale Uniunii Europene, acestea fiind semnatare ale unor texte, precum Convenţia Europeană a Drepturilor Omului (1950), Declaraţia Universală a Drepturilor Omului (1948), Carta Socială Europeană (1962) sau Carta comunitară a drepturilor sociale fundamentale ale lucrătorilor (1996).