Cetățenia - obținerea cetățeniei, pierderea cetățeniei, conflicte de cetățenie

INTRODUCERE

Pentru R.M., in calitate de stat suveran si independent, este importanta teza despre interconditionarea suveranitatii de stat a tarii si institutiei cetateniei. Datorita faptului ca cetatenii sunt permanent sub influienta puterii de stat si poseda o capacitate juridica completa ei sunt titulari de drepturi si obligatiui. Astfel in ultimul timp, problema cetateniei a devenit una din cele mai importante in societatea noastra. Aceasta se datoreaza faptului ca:

In primul rind - nu toate popoarele care s-au eliberat comparativ recent de dependenta coloniala au solutionat in intregimevizind statalitatea lor, integritatea teritoriala, prin urmare exista multe probleme nesolutionate ceea ce priveste apartinenta omului la un anumit stat sau la o parte a lui.

In al doilea rind - destramarea sistemului socialist totalitar in mai multe tari inclusiv in R.M., a conditionat necesitatea de a studia problema cetateniei.

O mare importanta studierii acestei institutii a dreptului public vizeaza cele mai importante probleme privind starea cetateniei in R.M., realizarea ei in statutul juridic al omului, dezvaluirea esentei democratice a raporturilor juridice constitutionale, ce exprima interactiunea oiectiva a subiecteler " Statul - cetateanul". Rezultatele sint utilizate in practica organelor de stat respective ale Republicii Moldova.

Pentru prima oara in R.M., cetatenia ca institutie si categorie juridica si-a gasit reflectarea in art. 8 al Declaratieai Suveranitatii RM din 23 iunie 1993, unde se stabileste ca pe teritoriul RM se instituie cetatenia republicana si ca tuturor cetatenilor RM, celor straini si apatrizi, care locuiesc pe teritoriul RM, se garanteaza drepturile si obligatiunile prevazute de Constitutie si legile RM, de normele si principiile umanim recunoscute ale dreptului international.

Dupa cite se cunoaste, orice stat are la baza sa 3 elemente constitutive:

a) Populatia

b) Teritoriul

c) Autoritatea politica sau suveranitetea

Deci se poate de afirmat ca statul este un ansamlu de indivizi reuniti intr-o legatura nationala, locuind pe un anumit teriroriu determinat si dominat de o putere investita cu dreptul de a formula ordine si de ale face sa fie executate. Astfel scopul principal al statului, este apararea intereselor generale, dupa cum spunea Hegel, ca "daca cetatenilor nu le merge bine, daca scopul subiectiv nu le este satisfacut si si daca ei nu gasesc mijloace de inlaturare a acestor probleme, atunci se spune ca statul nu sta bine pe picioarele sale, deci are picioare slabe." De unde rezulta faptul ca in stiinta dreptului constitutional, populatia isi gaseste reflectare sub aspectul "cetateniei".

Cetatenia reprezinta o institutie care serveste obiect de studiu a mai multor disciplini juridice: cum ar fi dreptul international public, dreptul familial, dreptul civil etc. Ce se explica prin faptul ca subiectii principali ii constituie statutul si cetateanul care se afla in diferite raporturi stabilite de normele unor sau altor disciplini economice.

Cuvintul cetatenie provine de la latinescul „cevitas” semnificind initial idea de cetate, portificatie – deoarece anume in asa sens era inteles statul la etape primara. Iar mai apoi el apare pentru a deasemenea locuitorii acestora. De la inceput, in Spania, Atena, Roma se considerau cetatenii numai cei care participau la rezolvarea treburilor publice prin intermediuladunarilor populare. Ulterior, prin Edieful din anul 212 de la Caracala, cetatenia era acordata la toata populatia Imperiului Roman. Mai tirziu odata cu devenirea romanilor si bizantinilor supusi imparatului, cetatenia isi pierde semnificatia sa juridica.

In epoca feudala cetatenia isi pierde comlet continutul juridic, o buna parte a membrelor statelor fiindcalificati ca „supusi”, situatia ce presupunea foarte multe oligatii si foarte putine drepturi. Ca regula supusii nu posedau drepturi politice.

In sensul modern, notiunea de cetatean a fost utilizata pentru prima data in „Declaratia franceza privind drepturile omului si cetateanului” din 1789. Declaratia a introdus notiunea contemporana de cetatenie lichidind supusenia, legind-o de participarea activa a persoanei la viata politica, inzestrarea cetatenilor cu un set de drepturi si obligatiuni, iar statul – un set de obligatiuni fata de cetateni.

La etapa contemporana problemele cetateniei constituie problemele cheie atit ale dreptului international cit si ale dreptului national in general, si ale celui constitutional public in particular.