Circulația juridică a terenurilor

I. Definitie. Clasificare. Dreptul de proprietate

Circulatia terenurilor potrivit Legii nr. 54/1998. – Din cuprinsul Legii nr. 54/1998 (dar si din ansamblul legislatiei în materie: Legea nr. 18/1991, Codul civil, Legea nr.16/1994 a arendei etc., se pot desprinde cel putin trei principii majore:

- principiul liberei circulatii juridice a terenurilor;

- principiul potrivit caruia înscrisul autentic este o conditie de validitate a înstrainarii terenurilor;

- principiul potrivit caruia înstrainarea terenurilor prin vânzare se va face cu respectarea

dreptului de preemtiune. În acest sens Legea nr. 54/1958 stabileste: „Înstrainarea, prin vânzare, a terenurilor agricole situate în extravilan se face cu respectarea dreptului de preemtiune al coproprietarilor, al vecinilor ori al arendasilor” (art. 5).

Relatiile sociale cu privire la terenuri care fac obiectul de reglementare al dreptului funciar au loc între particulari –persoane fizice si persoane juridice de tip privat , între persoanele juridice de tip public , precum si între acestea din urma si particulari . De aceea , unele norme juridice cu privire la terenuri apartin dreptului public , iar altele apartin dreptului privat .

În functie de destinatie, terenurile se clasifica astfel :

- terenuri cu destinatie agricola, care se împart în :

- terenuri agricole productive : terenuri arabile, viile, livezile, pasunile, fânetele, pepinierele viticole, pomicole .

- terenuri cu vegetatie forestiera, amenajari piscicole.

- terenuri cu destinatie forestiera, din care fac parte :

- terenurile împadurite

- terenurile destinate împaduririlor

- terenurile neproductive – râpe, bolovanisuri, daca acestea sunt cuprinse în amenajamentele silvice .

- terenuri aflate permanent sub ape : albiile cursurilor de ape, fundul apelor maritime interioare si al marii teritoriale .

- terenuri din intravilan, aferente localitatilor urbane si rurale pe care sunt amplasate constructiile, alte amenajari ale localitatilor

- terenuri cu destinatie speciala, din care fac parte : terenuri folosite pentru transporturi, terenuri folosite pentru constructii si instalatii hidrotehnice, de transport al energiei electrice si gazelor naturale, exploatari miniere si petroliere, plajele, rezervatiile, monumentele naturii, ansamblurile si siturile istorice si altele asemenea.

Pentru ca cetatenii sa poata avea dreptul la terenuri, exista in acest sens dreptul de proprietate.

Dreptul de proprietate este acel drept real care confera titularului sau posesia, folosinta si dispozitia asupra unui bun, exclusiv si perpetuu, în putere proprie si în interes propriu, cu respectarea normelor juridice în vigoare .

Dupa forma dreptului de proprietate asupra terenurilor , terenurile se clasifica în:

- terenuri aflate în proprietate privata

- terenuri aflate în proprietate publica .

Terenurile proprietate de stat administrate de institutele si statiunile de cercetari stiintifice, destinate cercetarii si producerii semintelor si materialului saditor din categorii biologice superioare si animalelor de rasa, apartin domeniului public al statului si ramân în administrarea acestora – art. 35 alin. 2 din lege nr. 18/1991 .

Titlul de proprietate se emite de catre Comisia judeteana de aplicare a Legii fondului funciar, pe baza documentelor înaintate de catre comisiile locale, dupa validarea propunerilor înaintate de catre comisii.

Titlul de proprietate, pentru cetatenii în viata, se emite persoanelor îndreptatite ( sot, sotie ), iar pentru mostenitori se emite un singur titlu de proprietate pentru terenurile ce au apartinut autorului lor, în care se nominalizeaza toti solicitantii îndreptatiti, urmând ca pentru iesirea din indiviziune, acestia sa procedeze potrivit dreptului comun.